"Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in Tine!" (Psalmul 84:12)
Intr-o cugetare scrie: "Fericirea acestei lumi e trecatoare, caci ceea ce-i statornic nu se dobandeste prin lucruri nestatornice." Toti oamenii, fara deosebire, cauta fericirea. Nu-i oare aceasta dovada ca suntem creati pentru ea? Insa adevarata fericire trebuie cautata acolo unde este Izvorul ei. Oamenii sunt orbiti de pacat si din aceasta cauza nu cauta fericirea unde ar putea sa o gaseasca. Ei alearga la fantanile parasite si fara apa, la placerile grosolane sau rafinate, la averi, lume, lux, alcool, droguri, etc., si uita ca fericirea nu se dobandeste prin lucruri nestatornice. Fiindca fericirea nu se gaseste pe caile pacatului, unii au ajuns la concluzia ca fericirea nu exista.
Si totusi, Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti. Este de ajuns ca lumina Fetei lui Dumnezeu sa se inalte peste noi, si inima ni se va umple de fericire chiar in aceasta vale a umbrei mortii. Sa fii inconjurat de privirea mangaietoare a Tatalui ceresc si sa treci prin viata urmarit mereu de aceasta privire pana vei pleca din lumea aceasta, este o adevarata fericire. Cum este posibila aceasta stare? "...cine se aproprie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta" (Evrei 11:6)
Intr-o cugetare scrie: "Fericirea acestei lumi e trecatoare, caci ceea ce-i statornic nu se dobandeste prin lucruri nestatornice." Toti oamenii, fara deosebire, cauta fericirea. Nu-i oare aceasta dovada ca suntem creati pentru ea? Insa adevarata fericire trebuie cautata acolo unde este Izvorul ei. Oamenii sunt orbiti de pacat si din aceasta cauza nu cauta fericirea unde ar putea sa o gaseasca. Ei alearga la fantanile parasite si fara apa, la placerile grosolane sau rafinate, la averi, lume, lux, alcool, droguri, etc., si uita ca fericirea nu se dobandeste prin lucruri nestatornice. Fiindca fericirea nu se gaseste pe caile pacatului, unii au ajuns la concluzia ca fericirea nu exista.
Si totusi, Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti. Este de ajuns ca lumina Fetei lui Dumnezeu sa se inalte peste noi, si inima ni se va umple de fericire chiar in aceasta vale a umbrei mortii. Sa fii inconjurat de privirea mangaietoare a Tatalui ceresc si sa treci prin viata urmarit mereu de aceasta privire pana vei pleca din lumea aceasta, este o adevarata fericire. Cum este posibila aceasta stare? "...cine se aproprie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta" (Evrei 11:6)
~Samanta buna~
2 comentarii:
ma bucur,dak zambiti cu gura pana la urechi ...postarea ta ne invata sa fim fericiti,postarea mea completeaza "izvorul fericirii" si ne da motive sa zambim si sa ne descretim fruntile...Fii binecuvantata cu mult har,pace,bucurie,sanatate,iubire si fericire...Domnul cu tine >:D<:X:*
Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale. (Ps.73:28)
foarte fain articolul si foarte adevarat. fericirea noastra ii va face si pe ceilalti sa doreasca sa vina la Izvor :) Bless you si multa inspiratie si in continuare.
Trimiteți un comentariu