joi, 26 aprilie 2012

Salata de fructe cu iaurt


Ingrediente:

  • 2 mere
  • 2 banane
  • 2 kiwi
  • 2 portocale
  • 375 ml iaurt simplu
Mod de preparare:
  • Se taie fructele ( orice fructe va plac ) feliute/cubulete si se pun intr-un castron.
  • Se adauga iaurtul si se amesteca. 
  • Gata de papat :D


luni, 23 aprilie 2012

100 de meditatii din inchisoare ( 15 )

Meditaţia 15

Timpul inexact al Bibliei


Pierdusem noţiunea timpului, nu ştiam ce oră şi ce zi era, celula mea solitară fiind subterană. Nu ştiam nici măcar dacă era primăvară sau vară. Pentru mine nu existau deosebiri între anotimpuri.

Autorii Bibliei ştiau că viaţa lor e veşnică. Timpul nu conta pentru ei, aşa încât erau inexacţi în datarea evenimentelor.

La Ioan 21:1 citim fraza: După aceea Isus s-a mai arătat. Ce înseamnă după aceea? Vei căuta în zadar. Capitolul 3 de la Matei începe cu cuvintele: În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. În versetul precedent, Ioan şi Isus nu puteau avea mai mult de 2 sau 3 ani, astfel trei decenii trebuie să se fi scurs înainte ca Ioan să-şi înceapă lucrarea publică. Pentru evanghelist era tot în vremea aceea.

Atât Ioan cât şi Matei vorbeau despre nişte evenimente între care se scursese mult timp, ca şi cum acestea ar fi fost simultane. Înainte de Einstein acest lucru ar fi fost considerat ciudat. Acum ştim că afirmaţia referitoare la simultaneitatea a două evenimente capătă sens numai în relaţie cu locul în care se află observatorul. Ea aparţine părţii subiective a observaţiei noastre şi nu părţii obiective care face istoria.

Duhul suflă încotro vrea, spune Scriptura (Ioan 3:8). Vânt şi duh sunt acelaşi cuvânt în greacă. Mă pot plasa eu însumi, din punct de vedere spiritual, într-o astfel de poziţie, încât evenimentele, îndepărtate unele de altele în timp, să apară ca petrecându-se simultan? Este exact ceea ce fac unii americani, cărora le place să privească două sau trei programe TV în acelaşi timp.

Putea avea loc predica lui Ioan Botezătorul în vremea aceea, adică în vremea copilăriei lui? În felul acesta a văzut Matei evenimentele. Cine sunt eu să-l acuz pe el de inexactitate?

Avem o făgăduinţă: Cere şi ţi se va da (Matei 7:7). Acest verset pare să contrazică o bună parte din experienţa noastră. Fiecare credincios ştie că sunt rugăciuni cu răspuns, dar şi unele rămase fără răspuns. Am cerut şi nu ni s-a dat. Dar cât timp a trecut de când am cerut?

Moise i-a cerut lui Dumnezeu: Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan. Domnul a răspuns: Destul! Nu-mi mai vorbi de lucrul acesta (Deuteronom 3: 25-26). Aici nu este exemplul unei rugăciuni fără răspuns, ci al unei rugăciuni refuzate în mod clar. Cum se potriveşte asta cu Cere şi ţi se va da?

Ceva mai târziu, peste vreo 3500 de ani, ca să folosim expresia biblică, în vremea aceea, Isus era pe muntele Tabor cu ucenicii săi şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie (Matei 17:3). Muntele Tabor este în Canaan, dincolo de Iordan, în Ţara Făgăduinţei. Şi astfel dorinţa lui Moise s-a împlinit în cele din urmă, însă cu o întârziere de câteva mii de ani. Nu prea mult pentru cineva a cărui viaţă este veşnică.

Avem înaintea noastră nu o viaţă veşnică, ci vieţi veşnice. Ebraica nu are singular pentru viaţă. Majoritatea substantivelor ebraice care se termină cu im sunt la plural şi cuvântul biblic pentru viaţă este haiim . Vom avea mai multe vieţi şi ocazii. Am credinţa că toate rugăciunile vor avea un răspuns.

Viaţa veşnică este mai mult decât infinită. Kantor, un discipol evreu al lui Einstein, a conceput noţiunea de “transfinit”. Când duci o dreaptă nesfârşită într-o direcţie, dintr-un punct dat, valoarea ei matematică e infinită. Kantor numeşte aceasta “transfinit” şi foloseşte litera ebraică Aleph pentru simbolul lui matematic. Posibilităţile eternităţii sunt inepuizabile. Cereţi şi vi se va da. Nu întrebaţi când. Cerul este dincolo de timp.

Perioadele de timp, în general, nu sunt fapte fizice obiective, ci sunt dependente de observator. Timpul şi spaţiul sunt chiar prin natura lor reprezentări confuze ale singurului lucru real: intervalul în spaţiu-timp continuu. Hai să gândim biblic, în afara timpului!


~ Richard Wurmbrand ~


Download in versiune audio aici: Resurse crestine

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Drob din pate si ciuperci ( Drob fals )


Ingrediente:

  • 1 cutie mare pate 
  • 1 cutie ciuperci
  • 3 oua crude
  • 2 oua fierte 
  • 1 gogosar murat
  • 1 ceapa + 5 fire de ceapa verde ( 1 legatura )
  • 3 linguri de orez 
  • 1 legatura de marar 
  • 1 legatura de patrunjel
  • 5 linguri ulei 
  • sare si piper dupa gust

Mod de preparare:

  • Se fierbe orezul si se strecoara.
  • Mararul si patrunjelul se taie marunt.
  • Ciupercile si gogosarul se taie si ele marunt si se lasa la scurs.
  • Ouale fierte se taie marunt.
  • Cepele se calesc putin in ulei apoi se ia de pe foc. Se adauga in tigaie apoi restul de ingrediente: pateul, ciupercile, ouale fierte si crude, gogosarul, verdeata, orezul, sare si piper dupa gust
  • Se unge cu ulei si se tapeteaza cu faina o tava de cozonac, se pune compozitia in tava.
  • Se coace la foc potrivit 1h sau 1h 30 min, pana cand face o crusta aurie.



  •  dupa ce l-am scos din cuptor

  • Se serveste rece, taiat felii.

~ Reteta preluata de pe:  Edith's Kitchen ~

joi, 19 aprilie 2012

100 de meditatii din inchisoare ( 14 )

Meditaţia 14

Cum să vă autoanalizaţi


Izolarea te ispiteşte la o nesfârşită meditaţie asupra trecutului tău. Pavel scrie: Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi (1 Corinteni, 11:28). Cum s-o faci? Nu e nici o indicaţie specifică în Biblie, dar experienţa creştină de sute de ani ne-a învăţat un lucru: să nu fii prea minuţios în autoanaliză. O gânganie care este examinată foarte minuţios în laborator, ajunge să moară de excesul expunerii.

Decât să examinezi detaliile propriei tale vieţi, mai bine încearcă să sondezi adâncimea credinţei tale în viaţa lui Isus, în moartea şi învierea lui.

Odată, cineva era foarte îngrijorat de starea sufletului său. Nicio predică din vreo carte religioasă nu-l putea satisface. Într-un târziu a aflat de existenţa unui pustnic vestit pentru înţelepciunea lui.

Omul a luat un cal şi a urcat călare muntele până la locul unde trăia înţeleptul. L-a găsit în meditaţie la intrarea în peşteră. Înţeleptul l-a întrebat ce doreşte. Caut mântuirea i-a spus omul. Înţeleptul a rămas tăcut o vreme. Apoi a spus: De ce nu cauţi mai bine un cal? Am un cal, răspunse omul. Întorcându-se spre peşteră, înţeleptul a spus doar: Aşa, deci.

Coborând călare de pe munte, omul s-a gândit şi s-a tot gândit la întâlnirea cu înţeleptul. Şi deodată s-a luminat: De ce să caute un cal? Avea unul şi era călare. Atunci de ce să caute mântuirea? Dumnezeu L-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Mântuită era, aşadar asigurată.

Un om călare nu e interesat să caute un cal, decât dacă cel pe care-l avea era istovit sau a murit. Mântuitorul nu oboseşte decât dacă omul fuge de mântuire, sau dacă el o refuză în mod conştient. Isus a venit să caute şi să salveze ce era pierdut. Noi nu trebuie să-l căutăm pe El. Dorinţa Lui de a ne duce în rai este mult mai mare decât a noastră de a fi iertaţi. Mântuirea nu trebuie căutată, ci doar acceptată. Când omul a ajuns în vale, înţelesese acest lucru.

Crestinii spun adesea: Am fost mantuit acum cinci sau cinsprezece ani. Noi am fost mantuiti cu totii acum 2000 de ani, cand Isus a murit pentru noi pe Golgota. Dar numai acum cinci sau cinsprezece ani am inteles noi acest lucru.

Când mă apropii de Sfânta Cină, primul lucru la care trebuie să mă gândesc, când aud cuvintele acesta este sângele Meu care se varsă pentru voi spre iertarea păcatelor, este să-mi dau limpede seama că-mi sunt adresate mie. Ştiu eu la fel de sigur ca un călăreţ care are un cal, că păcatele mele sunt iertate şi uitate? Dacă înţeleg acest lucru m-am autoanalizat bine şi sunt vrednic de Sfânta Cină.

~ Richard Wurmbrand ~


Download in versiune audio aici: Resurse crestine

marți, 17 aprilie 2012

De la vecinul meu, din iad


Mi-ai fost vecin și cumsecade,
Nu ne-am certat, nu ne-am urât. 
Mi-ai fost prieten, chiar și frate
De ce n-ai spus că sunt pierdut?

N-aveai încredere în mine 
Și nici în alți vecini la fel.
Știai de Dumnezeu prea bine 
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine dragă,
O vorbă de mi-ai fi spus… 
Ce fericit aș fi în slavă
Și cum ți-aș mulțumi nespus!

Când te chemam la băutură
Spuneai ca ești prea ocupat. 
De ce n-ai spus atunci în față 
Că ce făceam era păcat?

Dar vai, ai stat pe această stradă
Și mă știai că-s păcătos.
Știai că n-aveam mântuire 
Și din pedeapsă nu m-ai scos

Dacă veneam târziu acasă,
Dădeai din cap când mă vedeai.
Puteam să strig, să cânt, să urlu
Tu tot nimica nu ziceai...

Și mă gândeam: vecin ca tine
În toată lumea nu găsești :
E bun, simpatic, nu mă ceartă
Cu așa vecin să tot trăiești...

Ai vrut să fiu doar cumsecade, 
Doar respectos și bun vecin.
Dar tu mergeai pe cale dreaptă,
Iar eu pe drum plin de venin...

Nimic acum nu mai pot face, 
Primesc pedeapsa mea în iad,
Dar nu uita că sunt aicea 
Fiindcă tu m-ai lăsat să cad.

Spune la toți acum să știe 
Că ești salvat și mântuit. 
Să nu faci ce mi-ai făcut mie 
S-ascunzi că ești un pocăit.

~ Costache Ioanid ~

marți, 10 aprilie 2012

Prajitura cu crema de cocos



Ingrediente pentru crema:

  • 600 ml lapte + 150 g nuca de cocos ( nu am gasit lapte de cocos [700 ml]...poate in orasele mari gasiti )
  • 100 ml lapte + 70 g amidon de porumb + 3 linguri de zahar
  • 70 g ciocolata alba
  • 170 g unt ( la temperatura camerei )
  • 100 g zahar pudra
  • 6 linguri de nuca de cocos
  • un pachet de foi de pandispan ( vanilie sau cacao )


Mod de preparare:
  • Puneti la fiert intr-o craticioara cei 600 ml de lapte cu 150g cocos , apoi strecurati. ( nr.1 si 2 )
  • Se adauga ciocolata alba si lasati la foc mic pana da in clocot. ( nr.3 )
  • Separat, se amesteca cei 100 ml lapte cu amidonul si zaharul si se aduga compozitia peste laptele de cocos. ( nr.4 )
  • Continuati sa amestecati pana se ingroasa crema. ( nr. 5 )
  • Adaugati cele 6 linguri de cocos si lasati sa se raceasca crema. (nr.6 )
  • Separat, mixam untul cu zaharul pudra si adaugati crema de lapte ( sa fie racita bine )
  • Apoi umpleti foile.


Un sfat!!!

 E atat de pufoasa prajitura ca de abia se poate taia !!!
Puteti folosi doar 4 foi din cele 5 ca sa aveti mai multa crema.

Versiunea cu foi de cacao:


  • Am  facut o glazura din ciocolata topita cu lapte si am presarat cocos.



~ Reteta preluata de pe Edith's Kitchen ~

luni, 9 aprilie 2012

100 de meditatii din inchisoare ( 13 )

Meditaţia 13


Două sensuri ale lui “Sabahtani”


Eloi, Eloi, lama sabahtani a fost strigătul lui Isus de pe cruce. Evanghelistul a tradus aceste cuvinte din aramaică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce M-ai părăsit? (Marcu 15:34). Dar aceasta nu este singura traducere posibilă.

Sabahtani este parsoana I, timpul trecut de la meşabeah care înseamnă a abandona. Dar meşabeah înseamnă şi a slăvi. Este frecvent folosit în acest sens, chiar în rugăciunile ebraicei moderne, aşa încât cuvintele lui Isus puteau fi traduse: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, cât m-ai proslăvit! Acestea erau cuvintele cu care terapeuţii, o ramură a sectei esenienilor din vremea lui Isus, îşi încheiau rugăciunile. Era o exprimare a uimirii în faţa mulţimii harurilor primite.

În ultima seară Domnul S-a rugat: Proslăveşte pe Fiul Tău folosind probabil cuvântul aramaic meşabeah. Rezultatul aparent nu era proslăvirea, ci abandonarea de către cei mai mulţi din ucenicii Săi, biciuirea, batjocorirea, răstignirea şi părăsirea de către Dumnezeu. Oare în acest fel răspunde Tatăl ceresc rugăciunii?

Dar implorarea lui Isus din această seară poate să fi avut şi un sens tainic. Tată, a sosit ceasul! Planul nostru va fi împlinit. Părăseşte (şabeah) pe Fiul Tău ca şi Fiul Tău să Te proslăvească (tot şabeah) îndurând toate cu răbdare şi dragoste. Astfel, patimile care au urmat sunt o împlinire a rugăciunii lui Isus.

La fel de ciudate pot părea vorbele lui Isus: M-ai părăsit, la timpul trecut. În timp ce El era părăsit atunci şi acolo – răstignirea era un eveniment al prezentului. Atunci de ce foloseşte Isus timpul trecut? În mod obişnuit, când cineva este bătut nu întreabă: De ce m-ai bătut, ci spune de ce mă baţi, folosind timpul prezent.

Unul din secretele puterii spirituale este de a trăi în afara timpului. O revoluţie actuală, cu toate ororile ei imediate, este greu de îndurat. Dar putem asculta cu uşurinţă informaţii despre Revoluţia Franceză şi ghilotina ei de acum 200 de ani. Dumnezeu şi Duhul trăiesc veşnic. Veşnicia nu este absenţa timpului, ci viaţă dincolo de timp. Tu poţi decide cum să priveşti un episod din viaţă, în prezent sau în trecut. Oricine retrăieşte amintiri din prezent ca şi cum lucrurile s-ar petrece în prezent. Fenomenul poate fi şi invers. Puteţi transfera greutăţile de azi în trecut, prin aceasta făcându-vă capabili de a le privi cu seninătate. În felul acesta nu vă vor înfrânge. Numai aşa am putut rezista noi, cei din închisori.

~ Richard Wurmbrand ~

Download in versiune audio aici: Resurse crestine

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Dovlecei pane


Ingrediente:
  • 2 dovlecei
  • sare, piper, vegeta
  • 100 ml ulei
  • 2 oua
  • 2 linguri de lapte
  • 100 g faina

Mod de preparare:
  • Se curata dovleceii, se spala si se taie rondele. Se presara peste ei sare, piper si vegeta apoi se pun la frigider cca. 1 h.
  • Se bat cu telul ouale impreuna cu laptele.
  • Rondelele de dovlecel se trec prin faina apoi prin ou si se pun in tigaie cand uleiul este incins.
  • Cand s-au prajit se scot pe hartie de bucatarie ca sa absoarba uleiul.




vineri, 6 aprilie 2012

100 de meditatii din inchisoare ( 12 )

Meditatia 12

Dublul sens al cuvântului Netzah


Când am fost întemniţat mi-au dat douăzeci şi cinci de ani de închisoare, ceea ce era, practic, ca şi o întemniţare pe viaţă. În ziua în care mi s-a dat sentinţa, mi-au trecut prin minte următoarele gânduri: Cuvintele ebraice din Biblie au o mulţime de înţelesuri, dându-le un spectru asemenea curcubeului. Hai să analizăm două sensuri ale cuvântului netzah. Acest cuvânt poate însemna necontenit. De ce nu mai conteneşte suferinţa mea? întreabă Ieremia (15:18). Dar netzah mai înseamnă şi victorie (1 Cronici 29:11 şi Isaia 25:8). Astfel, ceea ce apare ca fiind o întrebare disperată, fără răspuns în Ieremia, ar putea fi tradusă: Ce-i cu suferinţa mea? Este spre împlinirea izbânzii.
Se spune că regele Solomon stătea odată pe malul mării, admirând steagurile mai multor ţări, arborate la navele ce treceau pe acolo. El l-a intrebat pe marele preot care stătea alături: Câte nave crezi că trec pe an prin apele noastre? Preotul a răspuns: Doar trei. Gândind că preotul e insolent, regele a răspuns indignat: Cum îndrăzneşti să dai un astfel de răspuns? Văd zeci de nave chiar în clipa asta. – O iluzie, a răspuns marele preot. În realitate, toate navele care navighează prin toate mările sunt doar trei: nava poftei după avere, nava poftei după faimă şi aceea a poftei după plăcere. Acestea sunt cele trei forţe care mână pe oameni peste mări, orice nume ar lua o navă pentru scurtul ei timp.

Regele a cântărit acest răspuns câtva timp. În “Cântarea” lui el vorbise despre o a patra navă , una foarte mică, incapabilă să navigheze dincolo de mica mare a Galileii dar, în final, depăşindu-le pe toate celelelte.

Aceasta a fost nava lui Mesia, o navă dusă de jertfe Fiului lui Dumnezeu, de dragoste puternică, de dorinţa de a sluji. Ea navighează sfidând toate legile hidrodinamicii. Minunea facuta de Mesia atunci când, la porunca Lui a încetat furtuna, iar corabia a fost salvată, este un miracol mai mare decât se consideră în mod obişnuit. Marcu a scris că furtuna arunca valurile în corabie aşa că mai că se umplea corabia. (Marcu 4:37)

Orice vas plin cu apă se scufundă, fie că e furtună sau nu. Dar acest vas, corabia lui Isus, nu s-a scufundat nici măcar când apele păcatelor, ale dezbinărilor, ale ereziilor şi ale persecuţiilor au umplut-o până la refuz. Ea înaintează spre izbândă. Necontenita (netzah) suferinţă este doar umbra lui netzah, izbânda spre care navighează.

~ Richard Wurmbrand ~

luni, 2 aprilie 2012

100 de meditatii din inchisoare ( 11 )

Meditaţia 11

Almah 


Oricine ar considera de prost gust să discute public, după nuntă, problema virginităţii soţiei sale, totuşi această indecenţă este comisă astăzi de foarte multe persoane care pun la îndoială faptul că Maria a fost într-adevăr fecioară când l-a născut pe Isus.

În multe cercuri se contestă profeţia lui Isaia asupra naşterii din fecioară. Se argumentează că în cuvintele sale (7:14) De aceea Domnul Însuşi vă va da un semn: ”Iată, fecioara va rămâne însărcinată”, expresia ebraică almah nu înseamnă în mod obligatoriu fecioară. Ar putea de asemenea să însemne tânără femeie.

Ca alte substantive în ebraică, cuvântul feciorelnic are două forme. Elem, forma masculină, este întotdeauna folosită pentru un băiat foarte tânăr, care nu a cunoscut încă o femeie, ca David când l-a ucis pe Goliat (1 Samuel 17:56). În acest pasaj versiunea autorizată traduce elem prin adolescent. Cuvântul revine în 1 Samuel 20:35 referitor la un băieţel care îl însoţeşte pe Ionatan.

De vreme ce elem, în forma masculină, indică în mod sigur un băiat virgin, de ce nu ar avea atunci şi forma feminină, almah, acelaşi sens?
Desigur, evanghelistul Matei ştia mai bine ebraica decât profesorii de teologie moderni, iar traducerea lui în profeţia lui Isaia a fost: Fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu… (1:23). În ceea ce mă priveşte, eu cred în naşterea din fecioară a lui Isus, chiar dacă nu ar fi scris în Biblie.

Noi, oamenii, avem cu toţii caractere cu trăsături care contrazic. Cum ar putea fi altfel, de vreme ce moştenim de la părinţii noştri trăsături care provin din două surse divergente şi adesea contradictorii? Isus, în schimb, este Unul. El nu este scindat de antagonisme interioare. Moştenirea Lui are o singură sursă.

Vă puteţi baza pe Biblie. Maria era fecioară când l-a conceput pe Isus. Acela care a păstrat-o fecioară şi sfântă prin harul Lui, va veghea, de asemenea, ca voi să vă prezenteţi în faţa Lui cu o puritate feciorelnică.


~ Richard Wurmbrand ~

Download in versiune audio aici: Resurse crestine

duminică, 1 aprilie 2012