miercuri, 22 septembrie 2010

Nu e speranţă să schimbăm pădurea

Au început să cadă clipele frumoase
De pe peretele cu amintiri
Şi lupul, părul iar şi-l schimbă,
Dar ura-i străluceşte în priviri...

Nu e speranţă să schimbăm pădurea,
Nici duhul din sălbăticiuni...
Şi uscături sunt tot mai multe
Iar lumea se prăvale în genuni!

Ce-i de făcut când râul din câmpie seacă?
Rămânem să secăm şi noi, cu el?                        
Sau ne retragem printre fiarele pădurii
Şi aşteptăm s-ajungem junghiatul miel?

Nu-i drum la stânga sau la dreapta
Pentru acei ce sunt chemaţi,
Decât să ne unim credinţa şi cu fapta
Şi prin dureri şi inviere să fim noi preschimbaţi.

~ Florin Lucaci ~
foto: www.iancucristi.ro 

3 comentarii:

marius spunea...

Cine este in credinta si fapta si cu frica de DOMNUL,intotdeauna cauta partasia si a ajuta.Sa ne ajute DOMNUL sa ne unim in credinta si fapta pe calea pocaintei.

elena marin-alexe spunea...

Nu am speranta sa pot schimba padurea
Dar voi ramane verde ca sa inving genunea.
O seara binecuvantata draga mea draga!

iancu cristi spunea...

foarte frumoase randuri dar puneti va rog si autorul fotografiei
www.iancucristi.ro altfel va rog sa o stergeti