duminică, 11 iulie 2010

CE ESTE IERTAREA DEPLINA? (XI)

CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ NU IERTĂM? 

Care, deci, este rezultatul dacă nu iertăm?
Dacă înseamnă că ne pierdem mântuirea, rezultă că trebuie să fim mântuiţi prin fapte. Dar să nu greşim, când iertaţi pe cineva, aceasta este o lucrare – şi este o lucrare bună. Dar vreau să vă amintesc că apostolul Pavel a spus: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2:8-9). Dar Pavel adaugă: „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele“ (v. 10). Chiar dacă nu ne câştigăm mântuirea prin lucrările noastre, suntem chemaţi să facem lucrări bune, şi una dintre ele este să-i iertăm pe cei care ne-au rănit.
Deşi ştim că suntem mântuiţi numai prin har, rămân consecinţele, dacă alegem să umblăm în neiertare. Unele aspecte ale relaţiei noastre cu Dumnezeu nu se schimbă, dar altele sunt afectate de lucrurile pe care le facem.

1. Mântuirea este necondiţionată; părtăşia cu Tatăl este condiţionată.
Când suntem îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu, suntem socotiţi drepţi, şi aceasta vine prin credinţă. Oricine îşi transferă încrederea pe care a avut-o în faptele lui bune şi crede în ceea ce Domnul Isus a făcut pe cruce este creditat de Dumnezeu cu dreptate perfectă. Dar părtăşia cu Tatăl pe drumul către cer este condiţionată. Păcatul nemărturisit – inclusiv neiertarea – în viaţa noastră blochează părtăşia noastră cu Tatăl.
2. Îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu este necondiţionată; ungerea Duhului este condiţionată.
Ungerea – puterea Duhului în viaţa noastră – poate să se retragă sau să curgă. Porumbelul poate să coboare şi apoi poate să bată din aripi şi să zboare pentru o vreme, dar poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, datorită dreptăţii lui Hristos pusă în contul nostru (Rom. 4:4-5), este permanentă.
3. Statutul nostru în familia lui Dumnezeu este necondiţionat; intimitatea noastră cu Hristos este condiţionată.
Suntem fii şi fiice ai Celui Preaînalt odată ce am fost adoptaţi în familia lui Dumnezeu (vezi Efeseni 1:5). Noi suntem în siguranţă în familia lui Dumnezeu aşa cum este Domnul Isus Însuşi în Trinitate. De ce? Pentru că am fost făcuţi moştenitori împreună cu Hristos (Rom. 8:17). Suntem mântuiţi, dar intimitatea noastră cu Hristos este condiţionată.
4. Destinul nostru etern – fie că mergem în cer sau în iad – este fixat, dar primirea unei răsplătiri adiţionale este condiţionată.
Odată ce suntem mântuiţi, suntem siguri că vom merge în cer. Dar primirea unei moşteniri, a unei răsplătiri, este condiţionată. Unii pot merge în cer fără o răsplată. „Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc“ (1 Cor. 3:14-15).
Mulţumesc lui Dumnezeu că lucrul acesta este adevărat, altfel ar fi fost puţini, dacă ar fi fost vreunii vreodată mântuiţi! Totuşi, pentru că s-a spus aceasta, iertarea deplină a altei persoane este un lucru realizabil. Poate fi făcut, şi este ceva ce tu şi eu trebuie să facem continuu. Nu este de ajuns să spui: „Ei bine, am făcut-o ieri. Mi-am plătit datoriile. Am arătat că pot s-o fac“. Este un angajament pe viaţă. Dar nimeni să nu spună: „E peste puterile mele!“ Se poate face. Poate fi o luptă continuă, dar avem puterea să biruim – şi consecinţele sunt minunate.




~ R. T. Kendall~   

Un comentariu:

marius spunea...

Ca sa intelegi ce inseamna A IERTA trebuie sa stii ce inseamna POCAINTA.
IERTAREA nu se poate explica foarte bine ,numai prin a o aplica.
Este greu la oamenii sa ierte si mai ales sa uite si sa arate dragostea fata de cel care ti-a gresit.
Dar stiu ca in lumea asta sint alesii DOMNULUI care stiu ce inseamna a ierta si de multe ori aplica.
DACA NU AI CREDINTA DATA DE DOMNUL NU POTI SA INTELEGI CE ESTE IERTAREA DEPLINA.