joi, 25 februarie 2010

CE ESTE IERTAREA DEPLINĂ? (IV)

Să nu spunem ce au făcut:
Simţim deseori nevoia să vorbim cu cineva despre cum am fost răniţi şi lucrul acesta poate fi terapeutic dacă este făcut cu o atitudine de inimă corectă. Dacă aceasta este necesar, trebuie să alegeţi cu mare grijă persoana căreia vreţi să-i spuneţi, asigurându-vă că persoana este de încredere şi că nu va repeta situaţia dumneavoastră unor oameni pe care nu-i priveşte.
Oricine iartă cu adevărat, nu-şi bârfeşte ofensatorul. A vorbi despre cum ai fost rănit cu scopul de a strica reputaţia sau credibilitatea vrăjmaşului tău nu este decât o formă de a-l pedepsi. Cei mai mulţi dintre noi nu vorbim despre ce s-a întâmplat din motive terapeutice, ci mai degrabă pentru ca vrăjmaşul nostru să nu fie admirat. Divulgăm ce a făcut persoana aceea pentru ca alţii să nu mai aibă o părere aşa de bună despre ea. Aceasta este ispita de a pedepsi – care uzurpă zona de acţiune a lui Dumnezeu.
Când mi-aduc aminte că iertarea deplină înseamnă să-i ierţi pe alţii aşa cum a-i fost iertat, îmi amintesc că:
• Nu voi fi pedepsit pentru păcatele mele.
• Nimeni nu va afla despre păcatele mele, pentru că toate păcatele care sunt sub sângele lui Hristos nu vor fi expuse sau ţinute împotriva mea.
De aceea când îmi iese din gură ce mi-a făcut cineva, uit evident că Dumnezeu nu va spune ce I-am făcut eu Lui. El mi-a iertat mult şi nu va spune nimănui ce mi-a iertat. Deci, când vorbesc pe seama vrăjmaşului meu, arăt dispreţ faţă de iertarea care mi s-a acordat.
Ştiu că am spus că, din motive terapeutice, putem să împărtăşim cu o altă persoană răul pe care l-am suferit. Cred că discuţia mea cu Iosif Ţon este din această categorie. Nu încape îndoială că acea întâlnire a făcut ca lucrurile să lucreze împreună pentru binele meu (Rom. 8:28). Şi totuşi, dacă aş fi avut lumina şi cunoştinţa pe care le am acum asupra acestui subiect, nu i-aş fi spus niciodată nimic lui Iosif. Dacă împărtăşiţi durerea şi ofensele dumneavoastră cu altcineva, cercetaţi-vă motivele şi fiţi sigur că nu o faceţi pentru a pedepsi pe cineva punându-l într-o lumină proastă. Aşa cum Iago a spus în Othello de William Shakespeare:
„Cine îmi fură punga fură gunoi; este ca şi nimic;
A fost a mea, este a lui, şi a fost roabă la mii;
Dar cel care-mi fură bunul meu nume
Fură ceva care nu-l îmbogăţeşte pe el,
Dar pe mine mă face într-adevăr sărac“.

~ R. T. Kendall~ 

4 comentarii:

... spunea...

Puterea iertarii intareste pe cel care o foloseste,fiind una din"armele"Mantuirii.
Va doresc o zi buna!

marius spunea...

Cind ierti,uita de raul pe care ti la facut.Luptate sa arati intotdeauna,ca esti in adevar.Cind cineva iti face rau,spune numai adevarul fara sa urasti.Cauta sa ii arati ca fapta lui nu este buna si sa aleaga adevarul.
IERTAREA ESTE ECUSONUL CREDINTEI.
Nu te arata ,ca ai iertat,caci vine o vreme cind poate si tu si eu avem nevoia de iertarea celui de linga noi,pentru ce am gresit fata de el.
Iertati,ca sa fiti iertati.

Geanina Lisandru spunea...

Ai punctat etapele iertării cum nu am mai citit pe niciunde.
Orice aş mai adăuga eu ar fi de prisos.

Mulţumesc pentru aceste rânduri.

Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

Mariana spunea...

„Cine îmi fură punga fură gunoi; este ca şi nimic;
A fost a mea, este a lui, şi a fost roabă la mii;
Dar cel care-mi fură bunul meu nume
Fură ceva care nu-l îmbogăţeşte pe el,
Dar pe mine mă face într-adevăr sărac“.

Ce bine de luat aminte!
În Biblie este scris despre pacatul defaimarii, prin care eu inteleg stricarea faimei cuiva, a bunului lui nume. E un mare pacat. Biblia spune ca defaimatorii nu vor intra in Imparatia Lui Dumnezeu.

Doamne, iartă-ne cand facem asta fara sa ne dam seama!