luni, 27 iulie 2009

Iertarea deplina



"Persoana care câştigă cel mai mult de pe urma iertării este persoana care iartă.

A ierta deplin pe cineva nu înseamnă neapărat că acum dorim să ne petrecem concediul împreună cu ei, ci înseamnă să lepădăm amărăciunea din inima noastră cu privire la ce au făcut.

Aşa cum Dumnezeu îi iartă pe oameni fără să le aprobe păcatul, şi noi trebuie să învăţăm că iertarea oamenilor nu implică aprobarea faptelor lor rele.

Este o dovadă de har mai mare să fii pe deplin conştient de ce s-a întâmplat – şi totuşi să alegi să ierţi.

Aplicarea pedepsei aparţine de asemenea numai lui Dumnezeu.

Iertarea deplină este o alegere. Nu este un sentiment – cel puţin la început – ci este mai degrabă un act al voinţei.

Dovada absolută a iertării depline are loc când, cu sinceritate, Îi cerem Tatălui să-i elibereze de vină pe cei care ne-au rănit – chiar dacă nu ne-au rănit numai pe noi, ci şi pe cei dragi ai noştri.

Iertarea deplină este până la urmă îndrăzneală faţă de Dumnezeu; El este Acela căruia vreau să-I fiu pe plac la sfârşitul zilei. "(R. T. K E N D A L L)

Un comentariu:

Absalon spunea...

Iertarea trebuie sa fie la fiecare prin fapta altfel nu poti fii considerat un crestin adevarat.Iertarea sta la brat intotdeauna cu dragostea fata de Dumnezeu si aproapele tau.Iertarea nu se poate vorbi ci numai se poate aplica prin fapta.Cine vorbeste mai mult de iertare si de dragoste face prea putin.Trebuie sa traiesti in a ierta in a oferi dragostea.Aierta nu este greu ptr un crestin adevarat.A nu ierta este grav ptr ca apare ura care nu trebuie sa faca parte din viata unui crestin.Intotdeauna trebuie sa iertam caci si Domnul ne iarta pe noi de multe fapte si ginduri rele si nu le tine in seama.