vineri, 24 iulie 2009

Rugaciune

Ţine-mă în braţe, strânge-mă de mână,
Tot cea fost rău, în uitare să rămână.
Ţine-mă sub braţul Tău ocrotitor,
In iubirea Ta, iubit Mântuitor.



Veghează-mi paşii, ca să nu rătăcesc,
Luminează-mi mintea să nu m-amăgesc.
De sunt gata să cad, ridică-mi povara,
Să vadă limpede ochii mei primăvara.



Păzeşte-mă ca lumina ochilor de rău,
De vrăjmaşii mei de moarte, mereu,
Ocroteşte-mă sub aripile Tale,
Să nu o iau de-adura la vale.



Cum nu-şi lasă mama copilul de mână,
Pe drum periculos, în ploaie, furtună,
Nu mă lăsa Isuse niciodată de mână,
Să n-ajung să umblu hai-hui ca o nebună.



Sunt slabă, nici mintea nu mă ajută,
Mă lupt cu firea-mi cea neagră şi slută.
Ce luptă! Mândria nu se lasă, clocoteşte,
Cu sfaturile, mustrarea se răfuieşte.



Orgoliul merge mâna-n mână cu mândria,
Înfăşurate cu firul ce-şi are nume trufia.
Vino Doamne, striveşte-le să nu mai mişte,
Dă-mi pacea în care iubirea glăsuieşte.



Mă poartă pe braţe, să nu mă lovesc,
Dă-mi lumină, bine să deosebesc,
De ce-i rău, să ştiu să mă feresc,
Tot ce-i bine să ştiu să-mplinesc.




Ajuta-mă să nu rătăcesc pe căi străine,
Să fac tot ce-mi ceri, tot ce e bine.
S-adun nestemate pentru eternitate,
Să trăiesc Doamne, în a Ta dreptate.


Ţine-mă în braţe, strânge-mă de mână,
Tot cea fost rău, în uitare să rămână.
Ţine-mă sub braţul Tău ocrotitor,
In iubirea Ta, iubit Mântuitor.

Un comentariu:

Mariana spunea...

,,Ţine-mă în braţe, strânge-mă de mână!"
În acest vers, se concentrează toată forţa poeziei!
Nu ar fi rău să îl reiei şi în final!
Mi-a plăcut mult de tot!