miercuri, 14 septembrie 2011

Mierea de albine


Principalele elemente din miere sunt: sodiul, potasiul, fosforul, magneziul, cupru, aluminiul, manganul, fierul, clorul, sulful, siliciul, dar şi unele microelemente: beriliul, galiul, vanadiul, zirconiul, titanul, nichelul, staniuul, plumbul, argintul.

Propolisul este prelucrat de albine lucrătoare, după colectarea unor produse biologice din cel puţin 20 specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi anume, din mugurii unor copaci ( plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad ), tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă ( salcie, prun ). La această materie răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi biochimici.

Veninul de albine are numeroase proprietăţi vindecătoare, în multe clinici din lume este folosit pentru tratarea reumatismului, mai ales. Are rol anticoagulant, vasodilatator, bactericid, bacteriostatic, stimulează secreţia de cortizon natural. Persoanele alergice trebuie să se abţină de la acest tip de remediu, având în vedere că în unele cazuri s-au semnalat crize puternice de alergie care au dus chiar la şoc anafilactic şi la deces.

Remedii cu miere gasiţi şi aici: 

Un comentariu:

marius spunea...

Mierea are doua caracteristici importante:
-unge pe unde merge si alina foamea
-nu este bun ca remediu la un lacom sau lacomi.
MIEREA BUNA II CEA CARE MANINCI PUTIN SI NU TREBUIE SA O FURI.