Răstignirea

Într-o zi ca asta Doamne
drumul Golgotei suiai,
crucea-ntregii lumi pe suflet
şi pe umeri o purtai.

 

Jertfa ispăşirii mută
ai primit să fii făcut,
nimeni n-a vorbit ca Tine
nici ca Tine n-a tăcut.

 

Sfintele femei, cu lacrimi
Te-nsoţeau nemângăiat,
Tu plângeai Ierusalimul
mult-răbdatul pom uscat.

 

Faţa Ta ştergând-o una,
peste vălul ei de in
Ţi-ai lăsat pe totdeauna
urma Chipului Divin.

 

Cirineanu-Ţi duce Crucea,
ultim ajutor duios,
— sus, întins pe Cruce sângeri
sub ciocanul nemilos.

 

Spre vrăjmaşii Tăi,

spre Mama, spre tâlharul pocăit
şi spre ucenicul unic
— cu ce dragoste-ai privit!

 

Cu oţet în loc de apă
lumea Te-adăpa amar,

— Omul moare, Dumnezeul
biruieşte plin de har.

 

Slavă îndelungei Tale
suferinţe şi răbdări,
Dumnezeul nostru, Jertfa
veşnicei Răscumpărări.

~ Traian Dorz ~