Arătările

Te-ai arătat, Slăvită Înviere,
iubirii-ndurerate la mormânt,
şi-ntâia fericită mângăiere
vestit-a lumii-ntâiul crezământ.

 

Te-ai arătat, Duioasă Însoţire,
înspre Emaus, frumoasei prietenii
dând binecuvintata-mpărtăşire
statornicei, adânci credincioşii.

 

Te-ai arătat, prin uşile-ncuiate,
primejduiţilor ascunşi urmaşi —
s-aduci pe veci credinţei încercate
depline-ncredinţări că n-ai s-o laşi.

 

Te-ai arătat, credinţei clătinate,
dovada pipăitei bucurii, —
încredinţare veacurilor toate,
şi vină neprimitei mărturii.

 

Te-ai arătat la mare, alinarea
regretului trecutei slăbiciuni, —
lăsând credinţei mari numai cărarea
curajului trăitelor minuni!

 

Te-ai arătat mulţimii fericite
transfigurând cinci sute de priviri,
Dovada Învierii Preaslăvite
— crezând, strigăm şi noi adeveriri!

~ Traian Dorz ~