sâmbătă, 24 aprilie 2010

Oricine iubeste o floare

Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine iubeste seninul,
cand soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cand licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...

Dar cine-a primit indurarea
din ranile blandului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.

~Costache Ioanid~

3 comentarii:

Cella spunea...

ma simt mai aproape de cer ;)

elena marin-alexe spunea...

Dar cine-a primit indurarea
din ranile blandului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
Sublim adevarul trecut prin sufletul poetului Ioanid!
O zi de mare har iti doresc draga mea!

compadvice spunea...

Melodia mea preferata:)M-ai facut sa fredonez:D Domnul sa te binecuvinteze!