miercuri, 3 aprilie 2013

Castelul Vietii Tale

A fost odata un Senior care hotarase sa faca o excursie prin Europa.
Ajungand in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate in M. Britanie, In el fiind mentionate zilele si orele de vizita, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a vazut o oferta speciala "Castelul Vietii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rau ca altele... Ghidul mai indica ca, din motive care vor fi anuntate mai tarziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat. 
Intrigat de oferta neobisnuita, domnul de cum ajunge la hotel, formeaza numarul de telefon si se intelege cu proprietarul despre data calatoriei.
Totul in lume decurge dupa anumite legi, era inscriptionat la intrarea in castel, iar la usa domnul a fost intampinat cu foarte multa amabilitate de catre un om imbracat intr-o fusta tipic scotiana, in carouri.
- Ceilalti vizitatori au intrat deja? se intereseaza turistul.
- Ceilalti vizitatori??? se mira omul. Nu, numai e nimeni, vizitele in Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunand nimic cu referire la programul de lucru, el a inceput a-i povesti turistului istoria castelului si a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de langa intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita. Cand a terminat povestirea, el i-a inmanat vizitatorului o lingura si a cerut ca pe parcursul intregii calatorii sa tina lingura cu partea concava in sus.
- Si asta de ce? a intrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei il stabilim in felul urmator: fiecarui vizitator ii dam o lingura, umpluta cu nisip fin, in acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingura cu el. Dupa terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas in lingura, iar pentru fiecare gram lipsa se achita o Lira sterlina ...
- Si daca nu vars nici un gram?
- Oh, in acest caz, vizita este gratuita.
Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a inceput.
Increzator in puterea mainilor sale, el a inceput sa urce incet treptele, neluandu-si privirea de la lingura. In partea de sus, langa galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vantul sufla puternic si ar putea varsa nisipul. Se coboara sub scari pentru a ajunge la sala cu arme militare, insa stand sub scara, isi da seama ca, pentru a ajunge in acea sala, trebuie sa sara peste o balustrada. Lucru care nu iar fi pus viata in pericol, dar care la sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca, se limiteaza sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu s-a coborat in temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte. Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a inceput sa se indrepte spre locul de unde si-a
inceput turul. Acolo era asteptat de persoana in fusta scotiana, cu o balanta in mana. Seniorul a golit continutul din lingura in balanta si a asteptat nerabdator rezultatul.
- Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce inseamna ca, nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata, spune proprietarul. 
- Multumesc.
- Ti-a placut vizita? - intreba la sfarsit omul in fusta.
Turistul, dupa un moment de ezitare, decide sa fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gandit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era in jurul meu.
- Foarte regretabil!!... Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uita de nisip, chiar daca il versi pe tot, nu vei plati nimic pentru vizita. Unica conditie e ca trebuie sa reusiti in 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator.
Fara a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de langa antreu, pentru a arunca o privire rapida la exponatele de armura. Dupa asta repede a coborat pe scari in temnita, nisipul deja il varsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede. Repede incepe sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele, dar aruncand o privire la ceas, si-a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
- Vad ca nu aveti nimic in lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut.
Vizitatorul nu a raspuns imediat.
- De fapt, nu - a spus el in cele din urma - Ma gandeam cum sa nu intarzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere.
Omul in fusta isi aprinde pipa si spune:
- Exista oameni care trec prin "Castelul Vietii" lor, incercand sa nu plateasca pentru nimic, si nu se pot bucura de aceasta calatorie. Mai sunt si altii, care intotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini inteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa plateasca pentru tot, dar inteleg ca in viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.


~mail~

sâmbătă, 30 martie 2013

Urmeaza pe Hristos



De acolo, Isus a mers mai departe si a vazut pe un om, numit Matei, sezand la vama. Si i-a zis: "Vino dupa Mine." Omul acela s-a sculat si a mers dupa El. 

(Matei 9:9)




      

      Mantuitorul ne cheama si pe noi cu aceste cuvinte: "Vino dupa Mine!" Ne gaseste, oriunde am fi, glasul Lui rasuna pana in strafundul constiintei noastre. Nu ne ramane decat sa raspundem la aceasta chemare, sa ne ridicam si sa-L urmam. Hristos ne spune: "Vino dupa Mine!" pe ingusta cale a smereniei si deseori pe aceea a unor grele indatoriri. Ridicat-te si raspunde la chemarea dumnezeiescului glas si la glasul propriei tale constiinte, pentru a te consacra unui scop sfant; cauta sa atingi acest scop, urmeaza-L pe Domnul!
      Mergi fara dai uitarii munca zilnica, urmeaza-L pe Domnul cu supunere, smerenie si dragoste, cu iubire pentru aproapele tau si cu hotararea de a-i sluji; mergi ferm, fara sate clatini, cu uitare de sine, daruieste-te intru totul dumnezeiestii chemari. Nu te opri, nu privi in urma, "Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi."(Apocalipsa 2:10). Sa nu te tulbure nici lupta, nici obstacolele, nimeni sa nu te impiedice, mergi mana-n mana cu cei dispretuiti si umiliti, inainteaza cu pasi siguri, raspandind in jurul tau nemuritoarea samanta a binelui, care se va coac la timpul sau si ii vei culege roadele in vsnicie. Urmeaza-L doar pe El, "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."(Evrei 12:2)


~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~

luni, 11 martie 2013

Depinde de tine





Daca nu poti fi creionul perfect pentru a scrie fericirea cuiva,

fii o guma buna pentru ai sterge tristetea.

duminică, 10 martie 2013

Unconditional (2012)

Download film (torent) aici: Unconditional (2012)

Sufletul care canta



"Cantati Domnului, care imparateste in Sion, vestiti printre popoare ispravile Lui!" 

( Psalmul 9:11)

"Iata ca robii Mei vor canta de vesela ce la va fi inima..." ( Isaia 65:14a)





          Undeva intr-un vechi castel, spune o legenda de demult, statea atarnat intr-un cui, pe perete, un instrument muzical prafuit, uitat de lume, de nu se mai stia de cand. Nimeni nu se pricepea sa cante cu el, desi incercasera multi, fara sa izbuteasca sa scoata un sunet! 
          S-a intamplat odata ca un calator sa ajunga la castel si, vazand acel instrument atarnat in cui, l-a luat, l-a sters cu grija de praf, incercand sa-i acordeze strunele, care au prins glas din nou, sub degetele strainului, dupa ce tacusera amar de ani, scotand sunete minunate care patrundeau in adancul sufletului. Strainul era de fapt stapanul castelului, care se intorsese acasa dupa o lunga absenta.
         Cum trebuie inteles talcul acestei legende? Sufletul omului este asemenea acelei harpe. El ramane "dezacordat", prafuit, mut, atata timp cat nu se atinge de el mana Creatorului. Primeste-L la tine, iar El iti va curata cu mana iubitoare strunele sufletului de rugina pacatului, va drege tot ce a fost "dezacordat"in inima ta. Sunetele altadata false, stridente, se vor uni atunci intr-o singura, minunata armonie, iar din sufletul tau primenit va rasuna mereu cantec de bucurie, de biruinta, de lauda.

~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~

sâmbătă, 9 martie 2013

Eu cine sunt?


"Sa nu ne mai judecam, dar, unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire."
( Romani 14:13)

           In loc sa cautam mereu greseli si lipsuri la apropriatii nostri, gasindu-ne chiar o placere din a le judeca faptele si intentiile, mai bine ar fi sa ne gandim ce facem noi insine si sa ne straduim sa evitam tot ceea ce ar putea deveni o ispita pentru fratii nostri. Tratam cu mare superficialitate propriile noastre cusururi, uitand ca prin comportamentul nostru nechibzuit nu numai ca ii ducem in ispita pe fratii nostri mai mici, ci gresim impotriva legii careia suntem chemati sa slujim, atunci cand nu indeplinim in fapt acele regului pe care cautam sa le impunem.

          Suntem neobositi atunci cand ne osandim aproapele, dar foarte binevoitori fata de noi insine. Sa ne intoarcem privirea spre noi, sa ne judecam fara mila si atunci vom fi "feriti de orice rau"(1 Tesaloniceni 5:22). Astfel, fara vorbe mari, dar prin propriul nostru exemplu, am putea sa-i aducem la Domnul pe fratii nostri cazuti. Atunci viata noastra va fi ca o predica vie, mai de folos aproapelui decat o dojana sau o povata.

         Recunoscandu-ne viciile si scaderile, "ii vom socoti pe altii mai de cinste decat pe noi insine" (Filipeni 2:3) si ni se va da harul fagaduit de Dumnezeu: "Dumnezeu le sta impotrivaa celor mandri, dar celor smeriti le da har"(Iacov 4:6)


~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~