"Sa nu ne mai judecam, dar, unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire."
( Romani 14:13)
In loc sa cautam mereu greseli si lipsuri la apropriatii nostri, gasindu-ne chiar o placere din a le judeca faptele si intentiile, mai bine ar fi sa ne gandim ce facem noi insine si sa ne straduim sa evitam tot ceea ce ar putea deveni o ispita pentru fratii nostri. Tratam cu mare superficialitate propriile noastre cusururi, uitand ca prin comportamentul nostru nechibzuit nu numai ca ii ducem in ispita pe fratii nostri mai mici, ci gresim impotriva legii careia suntem chemati sa slujim, atunci cand nu indeplinim in fapt acele regului pe care cautam sa le impunem.
Suntem neobositi atunci cand ne osandim aproapele, dar foarte binevoitori fata de noi insine. Sa ne intoarcem privirea spre noi, sa ne judecam fara mila si atunci vom fi "feriti de orice rau"(1 Tesaloniceni 5:22). Astfel, fara vorbe mari, dar prin propriul nostru exemplu, am putea sa-i aducem la Domnul pe fratii nostri cazuti. Atunci viata noastra va fi ca o predica vie, mai de folos aproapelui decat o dojana sau o povata.
Recunoscandu-ne viciile si scaderile, "ii vom socoti pe altii mai de cinste decat pe noi insine" (Filipeni 2:3) si ni se va da harul fagaduit de Dumnezeu: "Dumnezeu le sta impotrivaa celor mandri, dar celor smeriti le da har"(Iacov 4:6)
~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu