Aspecte fundamentale ale rugaciunii (24)

PĂCATUL LIPSEI DE RUGĂCIUNE

În umblarea voastră cu Domnul, Dumnezeu vă va înalţa la cel mai înalt nivel îi veti îngădui, iar la acel nivel El va face pentru voi tot ce-i stă în puteri. Insa, din nefericire, limităm de atât de multe ori ceea ce Dumnezeu vrea sa facă în vieţile noastre prin a insista să o facă în felul nostru în loc de a ceda felului Său de a lucra. Dumnezeu ar face pentru noi mult mai mult, însă adeseori suntem prea ocupaţi insistând cu, "în felul acesta vreau sa lucrezi, Doamne!" Impunându-mi felul meu mă lipsesc de lucrul perfect pe care Dumnezeu îl vrea pentru mine, alegând în schimb ceva ce este mai puţin perfect sau chiar ceva imperfect. Astfel lucrarea Lui în viaţa mea este limitată de către respingerea de către mine a felului Său divin de a lucra.
 
Asa s-a întâmplat cu Israelul. Israelul a fost odata o naţiune guvernată numai de către Dumnezeu. Dar a venit în istoria Israelului momentul în care poporul nu a mai dorit deloc ca Dumnezeu să stapâneasca asupra lui. Au cerut să aibe un rege ca şi toate celelalte naţiuni. În clipa în care au trecut de la teocraţie la monarhie a avut loc un dezastru naţional.
Dumnezeu a acceptat cererile poporului şi i-a poruncit lui Samuel să-l unga pe Saul ca rege. Dumnezeu nu i-a nimicit pe Israeliţi spunând, "M-am saturat de voi!", căci erau încă poporul Lui. În aceste condiţii El a facut tot ceea ce a putut...apoi a rînduit un rege pentru Israel.
Cu toate acestea, Dumnezeu a dorit ca ei să ştie ca a fost supărat de decizia lor. Prin Samuel le-a spus că va trimite ploaie şi tunete asupra grânelor lor. Când ploaia a venit poporul a devenit foarte temător şi i-au zis lui Samuel, profetul lor că, "am pacatuit! Roaga-te lui Dumnezeu ca sa nu murim, fiindca la toate pacatele noastre l-am mai adăugat şi pe acela de a cere un rege".
Samuel a raspuns: "Nu vă temeti. Chiar daca aţi păcătuit încă sunteti poporul lui Dumnezeu. El v-a ales din pricina numelui Său". Dupa aceea a rostit aceste uluitoare cuvinte: "În ce mă priveste pe mine, să mă ferească Dumnezeu să pacatuiesc împotriva Domnului prin a înceta să mă mai rog pentru voi" (1 Sam.12:16-23).
 
In conformitate cu acest pasaj a nu te ruga este de fapt, un pacat. Iar noi suntem
atât de vinovaţi de acest păcat al lipsei de rugaciune! Gânditi-va cât de jignitor i se pare lui Dumnezeu când nu va rugaţi.
Dumnezeu este Creatorul universului: "Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El" (Ioan 1:3). Cel care a creat acest vast univers v-a oferit invitaţia de a veni şi de a-i vorbi şi de a avea părtăşie cu El. El v-a invitat să pătrundeţi în prezenţa Lui şi să-i împartăşiţi orice probleme sau nevoi puteţi avea. Şi totuşi de atât de multe ori noi ignoram această invitaţie.

Închipuiţi-vă că posta de mâine vă va aduce o scrisoare sigilată cu pecetea multicoloră a Preşedintelui Statelor Unite. Deschizând scrisoarea daţi peste o invitaţie oficială la Casa Alba, invitaţie care vă mai informează ca toate cheltuielile au fost acoperite. Ce veti face? O veti arunca-o deoparte? Nu. Fiindca indiferent ca sunteti de acord cu el sau nu, Preşedintele este o persoana importantă. Atunci nu veţi raspunde invitatiei? Ba o veti face-o. La urma urmei chiar dacă mama-soacră v-ar fi invitat să o vizitati i-ati fi raspuns invitatiei!
Daca raspundeti cu bunavoinţă la invitaţia unui om, atunci gândiţi-vă la jignirea care este adusă, când Dumnezeu cel care v-a invitat să veniti şi să aveţi partaşie cu El, este refuzat.
La asta s-ar putea sa raspundeti cu, "pur si simplu nu am timp sa ma rog". Dar, aveti timp ca să priviţi la televizor? Avem timp să facem lucrurile pe care într-adevar dorim sa le facem. De aceea, lui Dumnezeu îi ramâne să presupună ca nu dorim cu adevarat să avem partaşie cu El. Iar aceasta este o presupunere corecta.
 
Firea noastra pamânteasca respinge rugaciunea fiindca ea este un exerciţiu al spiritului. De aceea obosesc atât de repede în clipa când încerc să mă rog si îi spun, "Doamne, sunt prea somnoros". Firea mea se răzvrăteşte împotriva exerciţiului spiritual al rugaciunii.
Duhul si firea întotdeauna se razboiesc între ele. Ori de câte ori îmi încep exercitiul spiritual, firea mea se razvrateste împotriva lui. Atunci gasesc orice scuza posibila: "Sunt prea suparat ca să mă rog" sau "sunt prea slab ca să mă rog".
De fapt, lipsa de rugaciune împiedica lucrarea lui Dumnezeu. Poate va întrebati, "Nu este Dumnezeu suveran? Nu poate oare sa faca ceea ce vrea? Nu stapâneste El asupra întregului univers? Nu vor fi oare duse la îndeplinire planurile Sale? Atunci, cum poate lipsa de rugaciune sa împiedice lucrarea lui Dumnezeu?"
Este adevarat ca Dumnezeu este suveran. Dar este de asemenea adevarat ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare din noi cu o vointa libera. Avem capacitatea de a alege şi de a actiona nestânjeniti, iar Dumnezeu respecta aceasta. Niciodata nu-si va impune vointa Lui si nici dorintele Sale în vietile voastre. V-a dăruit puterea de a alege şi respectă alegerea voastra.
Dumnezeu a rânduit ca lucrarea Lui pe pamânt sa fie desfasurata sau înaintata prin rugaciune si prin acordul care-l rostim împreuna în rugaciune.
 
In Psalmi se spune ca natiunea Israelită "l-a întarâtat (în engleza este spus, limitat sau marginit, n.tr.) pe Sfântul lui Israel" (Psalmul 78:41). Astfel un Dumnezeu nelimitat a fost limitat de catre necredinta omului. Ce va împiedica sa va rugati? Necredinta. Astfel puteti efectiv sa limitati lucrarea pe care Dumnezeu vrea sa o faca, prin necredinta pe care o aveti.
Isus a spus ca, "Nu voi m-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roada, şi roada voastra să ramâna, pentru ca orice veti cere de la Tatal, în Numele Meu, sa va dea" (Ioan 15:16). Dumnezeu doreste sa va dea multe lucruri, însa El nu vi le va da până ce nu vă veţi ruga. Prin rugaciune de fapt voi îi îngaduiţi lui Dumnezeu sa faca lucrurile pe care doreste sa le faca. Eu cred ca datorita lipsei noastre de rugaciune noi am vazut numai o mica farâma din ceea ce Dumnezeu a dorit sa faca.
 
Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm. De aceea, a nu te ruga înseamnă un act de nesupunere împotriva lui Dumnezeu. Biblia spune sa va "rugati fara încetare" (1 Tes.5:17), si ca "trebuie sa va rugati necurmat, si sa nu va lasati" (Luca 18:1). Lipsa rugaciunii este un pacat fiindca ma nesupun unei porunci exprese a lui Dumnezeu.
De asemenea, noi trebuie sa ne rugam unii pentru altii. Este un pacat daca eu, ca si pastor, nu ma rog pentru turma mea. Scriptura spune, "rugati-va unii pentru altii" (Iacov 5:16) şi "purtati-va sarcinile unii altora, si veti împlini astfel legea lui Hristos" (Galateni 6:2).
 
Câteodata noi ne putem ruga pentru o anume problema din viaţa unui alt om. Atunci când problema nu se rezolva imediat ne descurajam atât de mult încât decidem sa renunţăm complet sa ne mai rugam pentru acel om. Si ne suparam asa de mult din cauza greşelilor altor oameni chiar daca s-ar putea ca noi sa avem în viata noastra aceleaşi greşeli. Pacatele noastre par întotdeauna oribile atunci cînd altcineva le săvârşeşte!
Samuel s-a rugat ca Dumnezeu să facă poporul să se razgândeasca şi să nu mai insiste să aibe un împarat. Samuel a dorit ca Dumnezeu sa împaratească şi să conducă naţiunea. Dar dupa toate rugaciunile lui, copiii lui Israel înca au insistat dupa un împarat. Foarte usor Samuel putea sa se simta dezgustat si sa spuna: "Nu mă voi mai ruga deloc pentru acest popor încapatânat şi potrivnic! Vor primi ceea ce au cerut. Sa sufere consecintele". Dar nu a facut-o, ci le-a spus: "Sa fereasca Dumnezeu sa pacatuiesc împotriva Domnului prin a înceta sa ma rog pentru voi".

~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith~