Când totul în tine vrea să ţină ranchiună, să ameninţe cu degetul şi să amintească de durere, Dumnezeu vrea să laşi totul deoparte.
Iertarea nu este deplină până nu-i binecuvântăm pe vrăjmaşii noştri – şi nu ne rugăm pentru ei să fie binecuvântaţi.
Cu cât este mai mare rana, cu atât este mai mare binecuvântarea care vine împreună cu iertarea.
Paradoxul în iertarea deplină este că ea implică simultan egoism şi altruism.
Când îţi ierţi deplin vrăjmaşul, ai trecut pe tărâmul supranaturalului.
Dacă vrăjmaşul tău este temporar sau este o „condamnare pe viaţă“, nu uita niciodată că Dumnezeu stă în spatele acestui lucru.
Cine ştie cum te va folosi Dumnezeu în continuare dacă – odată pentru totdeauna – vei da dezlegare vrăjmaşilor tăi şi nu vei mai privi niciodată înapoi.
O altă consecinţă surprinzătoare a rugăciunii tale este că se prea poate ca vrăjmaşul tău să devină prietenul tău.
~R. T. Kendall~
2 comentarii:
"Când totul în tine vrea să ţină ranchiună, să ameninţe cu degetul şi să amintească de durere, Dumnezeu vrea să laşi totul deoparte."
Domnul sa ne ajute sa reusim mereu sa facem asta!
Prin a ierta arati ca esti o lumina vie a DOMNULUI.
Iertarea trebuie sa fie 100% ca sa poti avea propasire pe cale.
Daca vrei sa uimesti pe cel de linga tine ,iarta-l ori de cite ori iti greseste si aratai drumul cel bun.
Daca nu simti, ca iertarea nu este in viata ta,atunci trebuie sa o cauti si sa o practici.
Numai prin a ierat iti inoiesti inima sa o faci mai plina de dragoste spirituala.
Trimiteți un comentariu