Cineva spunea:" Eu cred m-as incadra in categoria celor ce se prefac ca iarta, caci ce-i drept de iertat iert destul de repede, dar asta se intampla doar prin simple vorbe, caci sufletul meu ranit nu poate ierta, doar se amageste prin uitare si sunt ferm convins ca multi iertam dar de uitat nu uitam. "
Oare cum se face ca unii iarta destul de usor, altii doar se prefac ca iarta, iar unii nu iarta si nici nu uita pe veci, aratandu-se mereu dusmanosi? Voi ce ziceti?
Iertare.Cat de greu e sa uiti pe cel care te-a ranit. Ti se ridica mania in suflet si deznadajduiesti. Dece-uri mii si mii se-ngramadesc sa iasa de pe buze. Dar daca-ti acorzi timp si-i poruncesti firii sa taca un minut, atunci Duhul Sfant are liber sa-ti aminteasca ca ai ceea ce ti-ai "construit". Asa ca iarta si nu-ti mai aduce aminte, ca nici Dumnezeu sa nu-si mai aduca aminte.
Iertarea aduce cu sine sentimentul de eliberare si canalizeaza intr-o maniera productiva energia consumata in urma nutririi resentimentelor, a ranilor sufletesti sau si mai grav a planurilor de razbunare. Uneori parca iti redescoperi, iti reimprospatezi puterile pe care din totdeanuna le-ai avut dar nu le mai constientizai din cauza absentei iertarii, este ca si cum ti-ai depasi limitele capacitatii de a intelege si accepta persoanele de langa tine, sau pe tine insuti.
Mi-am dat seama ca a practica iertarea nu este o simpla chestiune de care dispun oricand sau invers un gand sau o emotie izolata. Iertarea ma implica in tot ceea ce inseamna viata, si as merge mai departe spunand viata condusa de principiile crestine- fie ca vorbim despre relatia cu Dumnezeu sau relatia cu semenii. Scopul principal al iertarii consta in a ma readuce in comuniune cu Dumnezeu, cu semenii si cu mine insumi. Altfel spus iertarea ma pune in armonie cu creatia lui Dumnezeu.
Iertarea functioneaza pe baza vointei mele de a renunta la acuzatiile sau nemultumirile aduse impotriva cuiva, pe baza aducerii in fata a adevarului in orice relatie si prin daruirea care aduce in fata mea viitorul si nu trecutul plin de emotii negative.
”Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.” … mai intai ca sa poti ierta trebuie sa te ierti pe tine insuti pentru acele ocazii in care te-ai vazut mai presus decat altii! Atat timp cat crezi ca esti mai bun decat ceilalti, nu ai cum sa ierti cu adevarat! …cu alte cuvinte orgoliul tau, mandria ta, eu-ul tau sa moara! Apoi sa fi constient ca si tu ai nevoie de mila, de iertare din partea Cuiva de sus! Asa a facut si El... ne-a iertat, asa fa si tu, iarta! Se invata, e greu, dar a ierta, inseamna a fi iertat si primit de Cel care a iertat incomparabil de mult! Deci, iarta si ti se va ierta!
,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Daca nu facem asa nici Dumnezeu nu ne poate ierta, pentru ca noi asa L-am rugat. Noi in puterea noastra nu putem ierta, dar cu ajutorul Domnului, cu multa rugaciune putem ierta si vom fi eliberati de povara pe care o purtam, de gandurile rele impotriva celui (celor) care ne-au gresit. Iertand ne facem chiar noua un bine. Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Oare cum se face ca unii iarta destul de usor, altii doar se prefac ca iarta, iar unii nu iarta si nici nu uita pe veci, aratandu-se mereu dusmanosi? Voi ce ziceti?
Iertare.Cat de greu e sa uiti pe cel care te-a ranit. Ti se ridica mania in suflet si deznadajduiesti. Dece-uri mii si mii se-ngramadesc sa iasa de pe buze. Dar daca-ti acorzi timp si-i poruncesti firii sa taca un minut, atunci Duhul Sfant are liber sa-ti aminteasca ca ai ceea ce ti-ai "construit". Asa ca iarta si nu-ti mai aduce aminte, ca nici Dumnezeu sa nu-si mai aduca aminte.
Iertarea aduce cu sine sentimentul de eliberare si canalizeaza intr-o maniera productiva energia consumata in urma nutririi resentimentelor, a ranilor sufletesti sau si mai grav a planurilor de razbunare. Uneori parca iti redescoperi, iti reimprospatezi puterile pe care din totdeanuna le-ai avut dar nu le mai constientizai din cauza absentei iertarii, este ca si cum ti-ai depasi limitele capacitatii de a intelege si accepta persoanele de langa tine, sau pe tine insuti.
Mi-am dat seama ca a practica iertarea nu este o simpla chestiune de care dispun oricand sau invers un gand sau o emotie izolata. Iertarea ma implica in tot ceea ce inseamna viata, si as merge mai departe spunand viata condusa de principiile crestine- fie ca vorbim despre relatia cu Dumnezeu sau relatia cu semenii. Scopul principal al iertarii consta in a ma readuce in comuniune cu Dumnezeu, cu semenii si cu mine insumi. Altfel spus iertarea ma pune in armonie cu creatia lui Dumnezeu.
Iertarea functioneaza pe baza vointei mele de a renunta la acuzatiile sau nemultumirile aduse impotriva cuiva, pe baza aducerii in fata a adevarului in orice relatie si prin daruirea care aduce in fata mea viitorul si nu trecutul plin de emotii negative.
”Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.” … mai intai ca sa poti ierta trebuie sa te ierti pe tine insuti pentru acele ocazii in care te-ai vazut mai presus decat altii! Atat timp cat crezi ca esti mai bun decat ceilalti, nu ai cum sa ierti cu adevarat! …cu alte cuvinte orgoliul tau, mandria ta, eu-ul tau sa moara! Apoi sa fi constient ca si tu ai nevoie de mila, de iertare din partea Cuiva de sus! Asa a facut si El... ne-a iertat, asa fa si tu, iarta! Se invata, e greu, dar a ierta, inseamna a fi iertat si primit de Cel care a iertat incomparabil de mult! Deci, iarta si ti se va ierta!
,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri". Daca nu facem asa nici Dumnezeu nu ne poate ierta, pentru ca noi asa L-am rugat. Noi in puterea noastra nu putem ierta, dar cu ajutorul Domnului, cu multa rugaciune putem ierta si vom fi eliberati de povara pe care o purtam, de gandurile rele impotriva celui (celor) care ne-au gresit. Iertand ne facem chiar noua un bine. Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu