Ne-am obisnuit sa traim in incaperi si sa nu vedem altceva decat ferestrele de langa noi; Si pe masura ce ne obisnuim, uitam soarele, uitam aerul, uitam amplitudinea... si pentru ca nu avem vedere, mai tarziu ne obisnuim sa nu privim afara.
Ne obisnuim sa ne trezim speriati pentru ca am intarziat, bem cafeaua pe fuga pentru ca suntem in intarziere; fara a privi afara; citim ziarul in autobuz pentru ca nu putem pierde timpul; mancam un sandwich pentru ca nu avem timp sa pranzim; plecam de la servici seara; adormim in autobuz pentru ca suntem obositi; cinam repede si apoi dormim fara sa fi trait ziua.
Ne obisnuim sa gandim ca persoanele apropriate noua, vor fi mereu acolo si sa credem ca sunt bine.
Zambim oamenilor fara a primi un suras inapoi. Suntem ignorati tocmai atunci cand avem nevoie sa fim vazuti.
Daca munca noastra e grea, ne consolam gandindu-ne la sfarsitul de saptamana, iar la sfarsit de saptamana nu prea avem ce face, pentru ca nu avem bani, mergem la culcare devreme si gata, pentru ca oricum suntem in urma cu somnul.
Timpul nu se poate prinde, si cu atat mai putin opri...existenta noastra trece cu mare viteza, dar, atata timp cat suntem in viata, avem ocazia de a ne schimba obiceiurile, de a avea o existenta de mai buna calitate, de a profita si a ne bucura de fiecare respiratie, de fiecare bataie de inima.
Dumnezeu ne pune la dispozitie toate elementele pentru a fi fericiti, multumiti si recunoscatori... pentru acest mare cadou, VIATA, care ne-a fost dat cu atata dragoste.
Viata nu trebuie economisita... trebuie traita din plin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu