(Luca 17:10)
Nimeni nu se mira atunci cand cei aflati intr-o slujba, de pilda pe timp de razboi, isi fac datoria cu abnegatie, cu uitare de sine, cautand sa execute intocmai ordinul comandantului. Toate acestea sunt considerate firesti si nimeni nu se asteapta sa fie recompensat daca a executat ordinul.
Noi insa inclinam sa ne revendicam merite atunci cand ajungem sa ralizam ceva, uitand ca nu suntem decat modestii invatacei ai dumnezeiescului nostru Invatator, Caruia datoram totul, fiindca cu ceea ce avem noi insine nu putem face nimic, ci pe toate le facem numai prin puterea Lui.
Sa nu uitam niciodata ca de fapt nu suntem nimic, ca tot ceea ce facem nu are nici o valoare, fata de ceea ce primim in fiecare zi de la Dumnezeu. Cine ar cuteza sa spuna cu sinceritate ca a facut tot ce i s-a poruncit sa faca? Dar, chiar daca ar fi asa, sa nu uitam ca nu suntem decat slugi care trebuie sa faca tot ce le impune datoria.
~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu