Este absenţa amărăciunii:
Amărăciunea este o stare interioară. Este o dorinţă excesivă de răzbunare care vine dintr-un resentiment profund. Este în capul listei de lucruri care întristează Duhul lui Dumnezeu (vezi Efeseni 4:30-31). A devenit preocuparea lui Esau (vezi Geneza 27:41). Şi este unul din cele mai frecvente motive pentru care oamenii se abat de la harul lui Dumnezeu. „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea“ (Evrei 12:15). Amărăciunea se va manifesta în multe feluri – pierderea cumpătului, creşterea tensiunii, iritabilitate, insomnie, obsesia de a te răzbuna, depresie, izolare, o perspectivă negativă constantă şi o stare generală proastă.
Trebuie, de aceea, să începem să ne debarasăm de acest duh de amărăciune şi neiertare; altfel, intenţia de a ierta va eşua. Este adevărat că a face ceea ce trebuie, chiar dacă nu eşti dispus, poate să ducă în cele din urmă la sentimentele care trebuie. Dar chiar faptul că încerci să faci ceea ce trebuie arată că amărăciunea nu este aşa de profundă cum pare. Cu alte cuvinte, dacă cineva simte amărăciune, dar începe să aplice principiul iertării depline, prin aceasta arată că el sau ea nu este total controlat de amărăciune. Altfel, el sau ea n-ar începe să facă ceea ce este drept.
Absenţa amărăciunii permite Duhului Sfânt să fie El Însuşi în noi. Aceasta înseamnă că eu voi deveni asemenea Domnului Isus. Când Duhul este întristat, sunt lăsat mie însumi, şi mă voi lupta cu emoţiile mele care variază de la mânie până la teamă. Dar când Duhul Sfânt nu este întristat, El Se simte ca acasă cu mine; El va începe să mă schimbe în omul care doreşte El să fiu, şi eu voi putea să manifest blândeţea Duhului. Renunţarea la amărăciune este o invitaţie deschisă pentru Duhul Sfânt ca să vă dea pacea Sa, bucuria Sa şi cunoaşterea voii Sale.
Cum putem fi siguri că nu mai există amărăciune în inima noastră? Amărăciunea dispare când nu mai există nici o dorinţă de răzbunare sau de pedepsire a celui vinovat, când nu fac şi nu spun nimic care ar putea să-i strice reputaţia sau viitorul şi când doresc cu adevărat să-i meargă bine în tot ceea ce caută să facă.
~ R. T. Kendall~
Un comentariu:
Amaraciunea apare si din cauza desconsiderari care apare intre oamenii,cind unii se vad prea buni si destepti si nu stiu cum sa defaimeze pe cel de linga el.
Razbunarea nu trebuie sa fie deloc in inima unui crestin.Daca mai ai vreo urma din ea,pune-o inaintea lui DUMNEZEU.Singurul care poate sa ierte deplin este numai DOMNUL.Sa nu ne laudam niciodata ca stim sa iertam.Cind ai iertat ,trebuie sa se vada,sa mingiie si mai ales dispare amaraciunea si razbunarea.Ca sa intelegi ce este IERTAREA DEPLINA trebuie sa o practici.
Trimiteți un comentariu