CE ESTE IERTAREA DEPLINĂ? (IX)

Să-L iertăm pe Dumnezeu:

Deşi deseori n-o vedem de la început – şi pentru unii durează mult timp – toată amărăciunea noastră este în cele din urmă o urmare a unui resentiment faţă de Dumnezeu. Aceasta poate fi o supărare inconştientă. Unii oameni „buni“ ar fi de-a dreptul îngroziţi la gândul că ei ar putea păstra amărăciune în inima lor faţă de Dumnezeu. Dar deseori noi reprimăm aceasta; o asemenea recunoaştere este prea dureroasă ca să poată fi acceptată.
Adevărul este că amărăciunea noastră ţinteşte deseori spre Dumnezeu. De ce simţim aceasta? Pentru că în adâncul inimii noastre credem că El este Cel care a îngăduit să se întâmple acele lucruri rele în viaţa noastră. Cum El este atotputernic şi atotştiutor, nu putea El să nu permită să se întâmple acele tragedii şi ofense? A îngăduit ca noi să suferim când, de fapt, noi n-am făcut nimic, sau cel puţin aşa se pare, ca să merităm să fim trataţi atât de rău. Ceea ce credem în ultimă instanţă este că Dumnezeu este de vină pentru durerea noastră.
Numai un nebun ar putea pretinde că ştie răspunsul complet la întrebarea: „De ce îngăduie Dumnezeu să continue răul şi suferinţa când El are puterea s-o oprească?“ Dar există un răspuns parţial: El face aşa pentru ca noi să credem N-ar mai fi nevoie de credinţă, dacă am şti răspunsul cu privire la originea răului şi la motivul suferinţei. Eu ştiu doar că este ceea ce face posibilă credinţa.
Şi mai ştiu ceva:„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său“. (Romani 8:28)

Deşi deseori n-o vedem de la început, toată amărăciunea noastră este în cele din urmă o urmare a unui resentiment faţă de Dumnezeu.

Dumnezeu transformă în adevăr răul în binecuvântare. El face ca lucrurile să lucreze împreună spre bine. Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să explice răul, ci mai degrabă ca să ne salveze din el şi să exemplifice ce înseamnă o viaţă de suferinţă. Domnul Isus, care era şi este Dumnezeul-om, a suferit aşa cum nimeni altcineva n-a suferit sau va suferi vreodată. Într-o zi Dumnezeu va spăla Numele Său de vina de a fi nedrept, dar între timp, noi trebuie să ne încredem în El şi să-L credem pe Cuvânt că El este drept şi îndurător.
Cât despre toate lucrurile nefericite care El îngăduie să mi se întâmple, eu confirm dreptatea Lui. El este Dumnezeu. El ştie exact ce face – şi de ce. Pentru toţi aceia dintre noi care se luptă cu dreptul lui Dumnezeu de a îngădui răul în lume, trebuie să existe totuşi din partea noastră o iertare reală, pentru că orice amărăciune îndreptată împotriva lui Dumnezeu întristează Duhul Sfânt. De aceea noi trebuie să-L iertăm – deşi El nu este vinovat – pentru că a îngăduit ca răul să atingă viaţa noastră.
Dacă vom aştepta cu răbdare ca gândurile lui Dumnezeu să se împlinească, la sfârşitul zilei – este garantat – vom spune că El le-a făcut pe toate bine, cu tot ce a îngăduit. El n-a fost niciodată vinovat, dar pentru că uneori ni se pare că a fost nedrept, trebuie să renunţăm la amărăciunea noastră şi să-L iertăm deplin înainte de a ne putea continua viaţa.

~ R. T. Kendall~