Aspecte fundamentale ale rugaciunii (17)

Rasplati:

Isus a spus ca atunci "cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii (sau ipocritii, mai modern spus, n.tr.)"(Mat.6:5). Cuvantul grecesc pentru fatarnic este hupokrites. Actorii teatrelor clasice grecesti obisnuiau sa poarte o masca care sa reprezinte personajul pe care-l jucau. Acesti actori erau cei care se numeau hupokrites. Cu alte cuvinte Isus a spus ca atunci "cand va rugati, nu fiti asemenea cuiva care numai face o scena de dragul altor oameni. Nu fiti asemenea hupokrites (ipocritilor) carora le place sa se roage stand în picioare la colturile strazilor pentru a fi vazuti de oameni".
Dupa acest verset multi oameni au presupus ca rugaciunea publica este gresita. Dar cu siguranta ca nu asta este ceea ce Isus a spus. Insusi Isus s-a rugat în public. De asemenea, Biserica primara s-a strans laolalta pentru rugaciune publica. Biblia spune ca credinciosii staruiau zilnic în învatatura apostolilor, în partasie, în frangerea painii si în rugaciune (Fapte 2:24). Rugaciunea este o parte esentiala a strangerii noastre laolalta.
Fiti totusi atenti sa nu va rugati pentru a-i impresiona pe oameni în loc de a comunica cu Dumnezeu. Acesta este un pericol deosebit de real pentru cei care suntem pastori, evanghelisti, învatatori, etc. fiindca noi ne rugam public adeseori. Adevarata ispita apare la sfîrsitul unei predici, atunci cand în rugaciunea de încheiere repet cu subtilitate ideea mesajului meu pentru a fi sigur ca oamenii l-au înteles. Chipurile îi vorbesc lui Dumnezeu dar de fapt încerc înca odata sa-mi afirm ideea. La începutul lucrarii mele am fost aproape distrus de rugaciunea publica. Intr-o zi o doamna mi-a spus: "In rugaciune, tu rostesti cele mai minunate rugaciuni". Atunci m-am gandit ca ma voi "rafina si mai mult la acest capitol si îmi voi face rugaciunile si mai frumoase!" Am devenit atat de interesat în a-i impresiona pe oameni cu frumusetea rugaciunilor mele încît am uitat ca de fapt eu îi vorbeam Tatalui.
Exista un real pericol în a te ruga pentru a-i impresiona pe oameni cu cat de neprihanit, evlavios si profund spiritual crezi ca esti. Isus a vorbit de doua rasplati. Prima este oferita de catre oameni si este data omului care se roaga în public cu intentia de a-i impresiona cu cat de spiritual el este. El va fi rasplatit de ceea ce cineva va spune: "Ohoo, el este spiritual!"
Intentia sau motivatia Fariseilor era tocmai aceasta: de a-si afisa spiritualitatea lor (de a oferi o reprezentatie, de a face un spectacol, al spiritualitatii lor, n.tr.). In drumul lor spre sinagoga ei se comportau ca si cum erau mistuiti de o ravna duhovniceasca. Astfel ei trebuiau ca sa se opreasca la colturile strazilor si sa-si rosteasca rugaciunile lor chiar acolo! De fapt ceea ce ei spuneau era ca, "Eu, sunt atat de sfant!" Acestia si-au primit rasplata lor, lauda de la oameni (Mat.6:5). De partea cealalta, Isus a spus sa intri în odaita ta, sa încui usa si sa te rogi Tatalui tau care vede în ascuns. Atunci Tatal tau te va rasplati înaintea tuturor (Mat.6:6).
Rugaciunea este o activitate care aduce o rasplata. Chiar si rugaciunile false, prefacute, rostite pentru lauda oamenilor aduc o rasplata. Insa de la care sursa îti vrei rasplata? De la oameni sau de la Dumnezeu?

~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith~