vineri, 30 aprilie 2010
joi, 29 aprilie 2010
miercuri, 28 aprilie 2010
CE ESTE IERTAREA DEPLINĂ? (IX)
Să-L iertăm pe Dumnezeu:
Deşi deseori n-o vedem de la început – şi pentru unii durează mult timp – toată amărăciunea noastră este în cele din urmă o urmare a unui resentiment faţă de Dumnezeu. Aceasta poate fi o supărare inconştientă. Unii oameni „buni“ ar fi de-a dreptul îngroziţi la gândul că ei ar putea păstra amărăciune în inima lor faţă de Dumnezeu. Dar deseori noi reprimăm aceasta; o asemenea recunoaştere este prea dureroasă ca să poată fi acceptată.
Adevărul este că amărăciunea noastră ţinteşte deseori spre Dumnezeu. De ce simţim aceasta? Pentru că în adâncul inimii noastre credem că El este Cel care a îngăduit să se întâmple acele lucruri rele în viaţa noastră. Cum El este atotputernic şi atotştiutor, nu putea El să nu permită să se întâmple acele tragedii şi ofense? A îngăduit ca noi să suferim când, de fapt, noi n-am făcut nimic, sau cel puţin aşa se pare, ca să merităm să fim trataţi atât de rău. Ceea ce credem în ultimă instanţă este că Dumnezeu este de vină pentru durerea noastră.
Numai un nebun ar putea pretinde că ştie răspunsul complet la întrebarea: „De ce îngăduie Dumnezeu să continue răul şi suferinţa când El are puterea s-o oprească?“ Dar există un răspuns parţial: El face aşa pentru ca noi să credem N-ar mai fi nevoie de credinţă, dacă am şti răspunsul cu privire la originea răului şi la motivul suferinţei. Eu ştiu doar că este ceea ce face posibilă credinţa.
Şi mai ştiu ceva:„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său“. (Romani 8:28)
Adevărul este că amărăciunea noastră ţinteşte deseori spre Dumnezeu. De ce simţim aceasta? Pentru că în adâncul inimii noastre credem că El este Cel care a îngăduit să se întâmple acele lucruri rele în viaţa noastră. Cum El este atotputernic şi atotştiutor, nu putea El să nu permită să se întâmple acele tragedii şi ofense? A îngăduit ca noi să suferim când, de fapt, noi n-am făcut nimic, sau cel puţin aşa se pare, ca să merităm să fim trataţi atât de rău. Ceea ce credem în ultimă instanţă este că Dumnezeu este de vină pentru durerea noastră.
Numai un nebun ar putea pretinde că ştie răspunsul complet la întrebarea: „De ce îngăduie Dumnezeu să continue răul şi suferinţa când El are puterea s-o oprească?“ Dar există un răspuns parţial: El face aşa pentru ca noi să credem N-ar mai fi nevoie de credinţă, dacă am şti răspunsul cu privire la originea răului şi la motivul suferinţei. Eu ştiu doar că este ceea ce face posibilă credinţa.
Şi mai ştiu ceva:„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său“. (Romani 8:28)
Deşi deseori n-o vedem de la început, toată amărăciunea noastră este în cele din urmă o urmare a unui resentiment faţă de Dumnezeu.
Dumnezeu transformă în adevăr răul în binecuvântare. El face ca lucrurile să lucreze împreună spre bine. Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să explice răul, ci mai degrabă ca să ne salveze din el şi să exemplifice ce înseamnă o viaţă de suferinţă. Domnul Isus, care era şi este Dumnezeul-om, a suferit aşa cum nimeni altcineva n-a suferit sau va suferi vreodată. Într-o zi Dumnezeu va spăla Numele Său de vina de a fi nedrept, dar între timp, noi trebuie să ne încredem în El şi să-L credem pe Cuvânt că El este drept şi îndurător.
Cât despre toate lucrurile nefericite care El îngăduie să mi se întâmple, eu confirm dreptatea Lui. El este Dumnezeu. El ştie exact ce face – şi de ce. Pentru toţi aceia dintre noi care se luptă cu dreptul lui Dumnezeu de a îngădui răul în lume, trebuie să existe totuşi din partea noastră o iertare reală, pentru că orice amărăciune îndreptată împotriva lui Dumnezeu întristează Duhul Sfânt. De aceea noi trebuie să-L iertăm – deşi El nu este vinovat – pentru că a îngăduit ca răul să atingă viaţa noastră.
Dacă vom aştepta cu răbdare ca gândurile lui Dumnezeu să se împlinească, la sfârşitul zilei – este garantat – vom spune că El le-a făcut pe toate bine, cu tot ce a îngăduit. El n-a fost niciodată vinovat, dar pentru că uneori ni se pare că a fost nedrept, trebuie să renunţăm la amărăciunea noastră şi să-L iertăm deplin înainte de a ne putea continua viaţa.
Cât despre toate lucrurile nefericite care El îngăduie să mi se întâmple, eu confirm dreptatea Lui. El este Dumnezeu. El ştie exact ce face – şi de ce. Pentru toţi aceia dintre noi care se luptă cu dreptul lui Dumnezeu de a îngădui răul în lume, trebuie să existe totuşi din partea noastră o iertare reală, pentru că orice amărăciune îndreptată împotriva lui Dumnezeu întristează Duhul Sfânt. De aceea noi trebuie să-L iertăm – deşi El nu este vinovat – pentru că a îngăduit ca răul să atingă viaţa noastră.
Dacă vom aştepta cu răbdare ca gândurile lui Dumnezeu să se împlinească, la sfârşitul zilei – este garantat – vom spune că El le-a făcut pe toate bine, cu tot ce a îngăduit. El n-a fost niciodată vinovat, dar pentru că uneori ni se pare că a fost nedrept, trebuie să renunţăm la amărăciunea noastră şi să-L iertăm deplin înainte de a ne putea continua viaţa.
~ R. T. Kendall~
marți, 27 aprilie 2010
luni, 26 aprilie 2010
Ganduri
Cand iubesti pe cineva renunti pentru totdeauna la orice libertate; dorinta se poate stinge, pasiunea poate muri cu desavarsire dar in adancul inimii ramane ceva inalienabil, ceva ce poate fi dat, dar niciodata luat inapoi. Cel care iubeste si-a vandut sufletul si zadarnic incearca ura sa ia locul iubirii, apartinem pana la moarte celor pe care i-am iubit. (Julien Green)
duminică, 25 aprilie 2010
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Oricine iubeste o floare
Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine iubeste seninul,
cand soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cand licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blandului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine iubeste seninul,
cand soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cand licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...
Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...
Dar cine-a primit indurarea
din ranile blandului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
~Costache Ioanid~
vineri, 23 aprilie 2010
Aspecte fundamentale ale rugaciunii (20)
Intelepciunea lui Dumnezeu:
Ca de mare este acel munte cu care aveti de-a face? "Nu stiu cum o sa pot sa-mi platesc datoriile saptamana viitoare! De unde o sa fac rost de bani?" Dar de unde a aparut totusi, tot aurul? Dumnezeu l-a creat. Nu e mare lucru ca Dumnezeu sa-ti împlineasca nevoile tale. Daca poti sa întelegi puterea Lui, întelepciunea Lui si suveranitatea Lui, atunci poti sa-ti aduci cererea ta la Dumnezeu cu încredere si cu îndrazneala.
In Vechiul Testament, regele Asa a spus: "Doamne, numai Tu poti veni în ajutor celui slab ca si celui tare" (2 Cron.14:11). Cu alte cuvinte, nu are într-adevar nici o importanta pentru Dumnezeu daca ai o armata mare sau un mic pluton.
Intr-o dimineata Ionatan s-a trezit devreme si si-a vazut dusmanii, filistenii, asezati cu tabara în departare. A privit în jur si a vazut ca oamenii armatei sale dormeau adanc. L-a înghiontit pe scutierul sau si i-a spus: "Trezeste-te! Uita-te la toti filisteni de colo. Daca Dumnezeu vrea sa dea poporului Sau biruinta, El poate sa ne dea noua amandoura biruinta. Nu avem nevoie de toata ostirea! Iar daca Dumnezeu nu vrea sa ne dea biruinta, nu va fi de folos nici chiar toata ostirea. Asa ca hai sa mergem la ei si sa starnim o lupta!" Ei au sarit în tabara filistenilor si au început sa-i atace. Astfel numai acestia doi au pus pe fuga toata ostirea filistenilor! (1 Sam.14:1-18). Pentru Dumnezeu nu are nici o importanta daca esti slab sau puternic, daca ai o întreaga armata sau esti de unul singur. Daca Dumnezeu este cel ce face treaba atunci asta este tot ceea ce conteaza.
Cum sa ne angajam în rugaciuni care aduc rezultate? Si cum ne putem ruga cu eficienta? Aveti dar un concept corect despre Dumnezeu, iar restul este usor!
De asemenea, este important ca atunci cand va rugati sa va dati seama de masura întelepciunii lui Dumnezeu. Dumnezeu stie totul despre viata ta. Cunoaste problemele prin care treci, situatiile cu care te confrunti si problemele pe care le ai. De fapt de mii de ani în urma Dumnezeu a cunoscut problemele cu care tu te confrunti astazi. De asemenea, El a stiut raspunsul pe care ti-l va oferi. Dumnezeu nu este luat prin surprindere. Nu sufera paguba din cauza unui raspuns la problemele tale.
Dumnezeu stapaneste întreaga situatie. Actiunile Satanei nu diminueaza controlul lui Dumnezeu caci Satana nu poate face mai mult decat Dumnezeu îi îngaduie sa faca. Dumnezeu îi stabileste vrajmasului granitele si spune, "poti sa te misti în cutia asta însa nu poti sa iesi din ea". Astfel toate lucrurile se petrec în taramul prescris de Dumnezeu.
Atunci cand va rugati, amintiti-va ca nimic nu-i poate scapa din mana. Dumnezeu detine controlul asupra lucrurilor si toate se afla într-o perfecta potrivire în timp. Odata ce sunt privite în aceasta perspectiva si realizati cui va rugati, cat de mare este Dumnezeu, cat de întelept si cat de desavarsit stapaneste/controleaza toate lucrurile, cererile voastre nu vor parea atat de imposibile. "O Doamne Dumnezeule, Tu ai creat cerurile, pamantul, marea si tot ce este în ele. Tu ai totul în control.Tu ai scris despre starea de astazi a lumii cu mii de ani în urma. Totul se desfasoara ca la carte, asa cum Tu ai prezis si dupa sfatul Tau. O Doamne, Tu stii ca ma doare degetul de la picior. Te rog, înlatura-mi durerea!" Daca Dumnezeu a creat universul, cat de greu îi poate fi ca sa se îngrijeasca de aceasta mica suparare? Cu cat este mai mare conceptul nostru despre Dumnezeu cu atat mai putin suparatoare problemele noastre par . Totusi de cele mai multe ori ne izbim de probleme tocmai atunci cînd ne rugam. "O Dumnezeule! Lucrul acesta este atît de mare! Este atat de îngrozitor!" Panicam fiindca muntele pare atat de înalt. Insa Dumnezeu a creat muntele Everest si tot El poate sa-l mute într-o alta parte a universului daca doreste s-o faca! Isus a spus ca "daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acestuia: 'Muta-te de aici colo", si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta" (Mat.17:20).Dumnezeu stapaneste întreaga situatie. Actiunile Satanei nu diminueaza controlul lui Dumnezeu caci Satana nu poate face mai mult decat Dumnezeu îi îngaduie sa faca. Dumnezeu îi stabileste vrajmasului granitele si spune, "poti sa te misti în cutia asta însa nu poti sa iesi din ea". Astfel toate lucrurile se petrec în taramul prescris de Dumnezeu.
Ca de mare este acel munte cu care aveti de-a face? "Nu stiu cum o sa pot sa-mi platesc datoriile saptamana viitoare! De unde o sa fac rost de bani?" Dar de unde a aparut totusi, tot aurul? Dumnezeu l-a creat. Nu e mare lucru ca Dumnezeu sa-ti împlineasca nevoile tale. Daca poti sa întelegi puterea Lui, întelepciunea Lui si suveranitatea Lui, atunci poti sa-ti aduci cererea ta la Dumnezeu cu încredere si cu îndrazneala.
In Vechiul Testament, regele Asa a spus: "Doamne, numai Tu poti veni în ajutor celui slab ca si celui tare" (2 Cron.14:11). Cu alte cuvinte, nu are într-adevar nici o importanta pentru Dumnezeu daca ai o armata mare sau un mic pluton.
Intr-o dimineata Ionatan s-a trezit devreme si si-a vazut dusmanii, filistenii, asezati cu tabara în departare. A privit în jur si a vazut ca oamenii armatei sale dormeau adanc. L-a înghiontit pe scutierul sau si i-a spus: "Trezeste-te! Uita-te la toti filisteni de colo. Daca Dumnezeu vrea sa dea poporului Sau biruinta, El poate sa ne dea noua amandoura biruinta. Nu avem nevoie de toata ostirea! Iar daca Dumnezeu nu vrea sa ne dea biruinta, nu va fi de folos nici chiar toata ostirea. Asa ca hai sa mergem la ei si sa starnim o lupta!" Ei au sarit în tabara filistenilor si au început sa-i atace. Astfel numai acestia doi au pus pe fuga toata ostirea filistenilor! (1 Sam.14:1-18). Pentru Dumnezeu nu are nici o importanta daca esti slab sau puternic, daca ai o întreaga armata sau esti de unul singur. Daca Dumnezeu este cel ce face treaba atunci asta este tot ceea ce conteaza.
Cum sa ne angajam în rugaciuni care aduc rezultate? Si cum ne putem ruga cu eficienta? Aveti dar un concept corect despre Dumnezeu, iar restul este usor!
~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith~
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






