Solutii
Ce putem noi face pentru ca sa învingem problema lipsei noastre de rugaciune?
Eu am cateva sugestii practice. In privinta timpului, trebuie sa ne disciplinam singuri si sa ne facem timp pentru rugaciune. Adevarul este ca nu vei gasi niciodata timp ca sa te rogi. De aceea, tu trebuie sa-ti faci timp pentru aceasta.
Viata este alcatuita din prioritati. Iar devreme ce niciodata nu poti face tot ceea ce vrei sa faci, trebuie ca întotdeauna sa sacrifici lucrurile mai putin importante pentru cele mai importante. Un om întelept îsi exploateaza timpul sau si îsi mentine prioritatile în perspectiva cuvenita.
Rugaciunea este cea mai importanta activitate în care te poti angaja vreodata. Ea ar trebui sa se afle în capul listei tale de lucruri pe care sa le faci. Trebuie sa-ti faci timp pentru rugaciune chiar daca ar fi sa sari peste ora mesei sau de citire a ziarului de seara!
In al doilea rand, gaseste un loc care sa fie linistit. S-ar putea sa solicite ceva efort ca sa reusesti, însa merita. De multe ori ies la o plimbare sau plec undeva cu masina doar pentru a fi singur cu Domnul. De asemenea, ma trezesc mult mai devreme decat restul familiei mele. Rugaciunea mi se pare mult mai importanta decat somnul, iar telefonul suna foarte rar devreme dimineata.
Pentru a-mi împiedica mintea sa aiureze, cateodata dau glas rugaciunilor mele.
Este adevarat ca Dumnezeu stie ce este în inima mea, dar atunci cand încerc sa ma rog din inima adeseori mintea-mi rataceste. Ma gandesc pentru o clipa spunand, "Doamne, ai grija de asta sau de cealalta. Iti multumesc pentru lucrul acesta..." si foarte în curand ajung iarasi la surfing! Dar atunci cand dau glas rugaciunii mele, trebuie sa ma gandesc la ceea ce spun. Lucrul acesta ma face sa ma concentrez asupra conversatiei mele cu Domnul.
Am descoperit ca mi-este de cel mai mare ajutor pentru mine sa ma rog sezand pe un scaun. In cazul acesta nici macar nu-mi închid ochii fiindca poate fi periculos!
Ca si copil mi s-a spus întotdeauna ca daca nu-mi închideam ochii, Domnul nu ma asculta. Odata un pastor povestea ca la liceu pe vremea cand juca basket, echipa lui a hotarat sa se roage înainte de meci. Atunci unul din baieti a spus: "Bun, sa va închideti toata lumea ochii sau vom pierde". El însa a aruncat o privire ca sa vada daca cu totii si-au închis ochii si... au pierdut meciul. Din cauza meciului acela tanarul s-a simtit vinovat timp de ani de zile!
Cu toate acestea, în Scriptura ne este spus sa ne rugam fara încetare (1 Tes.5:17), fapt care fara îndoiala indica ca rugaciunea nu este o pozitie a trupului. Daca trebuie sa îngenunchiez pentru a ma ruga, rugaciune fara încetare ar însemna ca niciodata sa nu ma mai ridic în picioare. In acelasi fel, Dumnezeu nu asteapta ca noi sa ne rugam întotdeauna cu ochii închisi, fiindca rugaciunea fara încetare, rugaciunea necurmata, ar însemna ca niciodata sa nu-mi mai deschid ochii! Fie ca ochii îmi sunt închisi sau deschisi, oricum Dumnezeu asculta rugaciunile mele.
Pentru toropeala sau somnolenta am gasit o buna solutie: a umbla. Cand umblu nu pot sa adorm. Cateodata chiar umblu încoace si-n colo prin încapere. Alteori ies la o plimbare în curte sau pe camp si acolo îi vorbesc lui Dumnezeu. Unele dintre cele mai fructuoase si binecuvantate momente de rugaciune le-am avut în timpul unor plimbari. Atunci cand ma rog îi vorbesc lui Dumnezeu la fel cum îi vorbesc celui mai apropiat prieten al meu. Nu folosesc nici un fel de tonuri extravagante sau fanteziste, nici nu o iau razna si tip. Dumnezeu ma cunoaste asa cum sunt în realitate. Nu am nevoie de un "ton la rugaciune", ci îi vorbesc într-un fel foarte realist, normal. Ii spun Lui toate problemele mele, toate îndoielile mele si îi pun toate întrebarile. Incerc sa fiu cat de onest pot cu El. Si as face bine sa o fac fiindca El stie daca nu sunt asa! Daca încerc sa divaghez cu privire la ceva, singurul care este pacalit sunt eu. Dumnezeu nu poate fi pacalit.
S-ar putea sa-i spun, "Doamne, Tu stii ca într-adevar nu am aceea dragoste profunda pentru individul acesta, pe care ar trebui sa o am". Prostii! Mai bine i-as spune adevarul. "Doamne, îl urasc. Nu pot sa-l înghit. Imi vine sa-i trag un pumn în nas de fiecare data cand îl vad!" Fii onest, apoi pocaieste-te!
De asemenea, îi vorbesc lui Dumnezeu într-o maniera conversationala. Aceasta înseamna ca totodata trebuie si sa ascult. Fiindca la urma urmei, Dumnezeu mai vrea si sa-mi raspunda. Este o asemenea bucurie si binecuvantare atunci cand am parte de aceasta comuniune si partasie cu Cel care m-a creat.
Fie ca Dumnezeu sa ne ierte pacatul lipsei noastre de rugaciune. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne rugam fierbinte, cu ardoare. Si fie ca sa vedem împlinita minunata lucrare a lui Dumnezeu din aceasta lume disperata, prin daruirea si angajarea noastra în rugaciune.
~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu