vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
joi, 23 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Principii de viata
1. Numara-ti binecuvantarile. O data ce ai inteles cat de valoros esti si cat de mult contezi, zambetele se vor intoarce la tine, soarele va rasari, muzica va canta si, in final, vei fi capabil sa mergi mai departe in viata pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru tine… cu gratie, putere, curaj si incredere.
2. Fa mai mult decat se asteapta de la tine. Devino atat de bun in activitatea ta incat, eventual, sa ajungi indispensabil. Exercita-ti privilegiul de a face cativa pasi in plus si bucura-te de toate recompensele pe care le primesti in schimb. Le meriti!
3. Atunci cand esti doborat de greutati, nu privi inapoi prea mult timp. Greselile sunt modul in care viata te invata ceva. Capacitatea de a face gafe ocazionale este inseparabila de capacitatea de a-ti atinge scopurile. Zgaltaie-ti gafele. Cum sa iti poti cunoaste limitele fara a simti gustul esecului? Nu abandona niciodata. Va veni si randul tau.
4. Recompenseaza-ti eforturile si truda in cel mai bun mod cu putinta - inconjoara-te de cei dragi tie. Hraneste dragostea lor cu grija si aminteste-le cu fiecare prilej cat de mult ii pretuiesti. Chiar daca ai esuat in alte privinte, daca cineva te iubeste, ai succes.
5. Cladeste fiecare zi pe un fundament de ganduri placute. Nu te lasa necajit de nici o imperfectiune de care te temi ca ar putea sa-ti impiedice progresul. Aminteste-ti, cat mai des cu putinta ca esti o creatura a lui Dumnezeu si ca ai puterea de a-ti indeplini orice vis prin aspiratii nobile. Poti zbura cand vei decide ca poti. Lasa viziunea din inima ta sa fie proiectul vietii tale. Zambeste!
6. Ingaduie actiunilor tale sa vorbeasca in numele tau. Stai intotdeauna in garda impotriva capcanelor teribile ale falsei mandrii si fii constient de faptul ca acestea iti incetinesc ascensiunea. Gandeste bine la aceste vorbe intelepte... 'Lauda de sine nu aduce-a bine!'.
7. Fiecare zi este un dar special de la Dumnezeu si, cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permiti durerii si obstacolelor sa-ti otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atata timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Niciodata sa nu faci asta. Exista o cale mai buna. Trebuie doar sa o descoperi.
8. Nu-ti irosi timpul facand lucruri inutile, atat in viata personala, cat si in cariera... doar o alta zi in care ai supravietuit nu reprezinta un motiv de sarbatoare. Nu esti aici pentru a izgoni orele atat de pretioase in care poti realiza atat de multe. Lasa-ti timp, lasa-ti spatiu sa cresti. Acum. Acum! Nu maine!
9. Traieste clipa prezenta ca si cum ar fi ultima. Uita infrangerile de ieri si ignora problemele de maine. Preschimba fiecare zi intr-o imagine de care sa-ti amintesti cu drag peste timp. Si cele mai triste cuvinte pe care sa le rostesti sa fie “De-as mai putea trai o data…”.
10. Incepand de azi, trateaza-i pe toti cei pe care-i intalnesti, prieteni sau dusmani, iubiti sau straini, ca si cand ar fi ultima oara cand ii vezi. Extinde catre fiecare persoana, indiferent de trivialitatea contactului, toata grija, bunatatea, intelegerea si iubirea pe care o poti emite, fara a te gandi la vreo recompensa. Viata ta nu va mai fi niciodata la fel.
11. Razi. Nu in spiritul derizoriului sau al plangerii de mila, ci ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile. Goneste tensiunea, preocuparea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandi clar solutia optima. Nu te lua niciodata prea in serios.
miercuri, 8 decembrie 2010
marți, 7 decembrie 2010
marți, 30 noiembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
Apreciaza tot ce exista pentru tine!
Proprietarul unei mici ferme, prieten al poetului Olavo Bilac, l-a intalnit pe acesta pe strada si i-a spus: "D-le Bilac, as dori sa vand mica mea ferma, pe care tu o sti foarte bine. Ai putea, te rog, sa-mi scri un anunt pentru asta?"
Bilac a scris: "De vanzare, o proprietate frumoasa, unde pasarile canta in zori, in padurea imensa brazdata de ape repezi, stralucitoare si inspumate. Casa este scaldata de lumina la rasaritul soarelui, iar veranda ofera umbra protectoare dupa-amiaza."
Dupa un timp, poetul intalneste prietenul si-l intreba daca a vandut proprietatea. Acesta ii raspunse: " M-am razgandit. Cand am citit ce ai scris, am realizat cat este de valoroasa pentru mine!" Uneori subestimam binecuvantarile pe care le avem, cautand mirajul falselor comori. De multe ori, vedem oameni nepasatori fata de copiii lor, de familie, pe prieteni, de profesie, de cunostintele acumulate in ani de zile, de sanatatea lor, de toate lucrurile bune din viata lor. Ei arunca pe fereastra ceea ce Dumnezeu le-a dat, atat de usor, lucruri ce au fost cladite cu mare grija si efort.
Priveste in jur! Apreciaza ceea ce ai: casa ta, cei dragi, prietenii pe care poti conta, cunostintele pe care le-ai dobandit, starea buna de sanatate si toate lucrurile bune din viata care sunt cu adevarat pretioase pentru tine!
Nu mai putem arata dragostea noastra celor pe care ii iubim, dupa ce ei au murit!
Este inutil sa vrei sa refaci ceva ce acum ai facut cu neglijenta. Este mai bine sa apreciezi si sa faci lucrurile bine acum.
Cere lui Dumnezeu in fiecare moment ca problemele si preocuparile tale sa nu degenereze in sentimente de tristete si de anxietate. Fii in comunicare cu Dumnezeu, Care iti va da curajul necesar pentru a fi sigur de victorie in lupta, Dumnezeu iti va da din abundenta tot ceea ce tu ai nevoie.
Noi toti suntem imperfecti. Intotdeauna pretuieste si apreciaza familia ta. Tot ce faci, fa cat mai bine posibil. Intotdeauna pretuieste si apreciaza colegii de munca. Vezi ce poti face pentru a imbunatati mediul...tot ceea ce te inconjoara.
In loc sa te izolezi, din cauza slabiciunii sau a esecului, cauta sa investeti in prietenia adevarata si constructiva.
Credinta in Dumnezeu este necesara si pentru a intari respectul fata de tine si cei din jur in confruntarea cu problemele zilnice.
Tot ceea ce iti doresc este:
SA FI CU DUMNEZEU
deoarece
DUMNEZEU ESTE CU TINE IN FIECARE CLIPA SI LA FIECARE PAS!
~ pps ~
~ pps ~
duminică, 21 noiembrie 2010
Bucura-te de viata!
Daca mi-as putea trai din nou viata, m-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cand ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamantul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi... As fi ars lumanarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult... As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata. As fi mancat popcorn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atatea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai... Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face... In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat... Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile." Cum ne privim pe noi insine la diferite varste? "Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina .. Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa. Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urata (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!) Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum. Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum. La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum. La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste. La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea. La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata. La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume. Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet! :D
~ mail~
miercuri, 10 noiembrie 2010
luni, 8 noiembrie 2010
Dacă n-aş avea nădejdea
Dacă n-aş avea nădejdea ce mă ţine ne-ncetat
În Cuvântul Tău de-a pururi mai curat şi-nflăcărat
N-aş putea nicicând Isuse pe cale a'nainta
Căci furtuni şi valuri multe lovesc în corabia mea.
Dacă n-aş avea iubirea vie-n inimă mereu
Adevărul Carţii Sfinte nu m-ar mângâia în greu
N-aş simţi nicicând Isuse mâna Ta asupra mea
Căci lumina feţei Tale îmi aprinde dragostea.
Dacă n-aş avea credinţă, scutul tare prin furtuni
N-aş putea zări eu portul ce-l doresc cu-adânc suspin
N-aş vedea nicicând lumina, ce răsare-n noaptea grea
Dar 'naintea mea o, Doamne, Tu îmi eşti lumina mea.
Dacă n-aş avea speranţa căci odată Te-oi vedea
O, Isus nădejdea slavei, viaţa mi s-ar dărâma.
Dar eu cred în adevărul cel de veacuri neclintit
Căci voi fi cu Tine-n ceruri şi voi fi eu mântuit.
joi, 4 noiembrie 2010
luni, 1 noiembrie 2010
duminică, 31 octombrie 2010
Căsătoria
- Cine vrea să devină fericit, să nu se căsătorească. Să te căsătoreşti pentru a face pe cineva fericit!
- În căsnicie nu mai exista TU, nu mai există EU, ci ceva cu totul nou, care se numeşte NOI.
- Cine nu ştie să găsească primul cuvânt dupa o neînţelegere, să nu se căsătorească.
- Nu căsătoria legitimează iubirea, ci iubirea legitimează căsătoria.
- Căsătoria trebuie sa fie un angajament de fidelitate. Dragostea dintre sexe scade în intensitate pe măsura înaintării în vârstă, si adesea nu este statornică. Dragostea singură nu poate fi chezăşia unei căsnicii fericite. Mai trebuie altceva: hotărârea de fidelitate, de credincioşie, hotărârea de a ferici pe omul de lângă mine, chiar după ce va înceta dragostea arzătoare de la început.
sâmbătă, 23 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
duminică, 10 octombrie 2010
sâmbătă, 9 octombrie 2010
vineri, 8 octombrie 2010
luni, 4 octombrie 2010
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Cine-L primeste pe Fiul?
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecţia lui opere ale tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi moderni, din toate şcolile şi curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul şi fiul a fost înrolat şi trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie, în timp ce salva viaţa unui camarad. Când a primit anunţul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
O lună mai târziu, a auzit bătăi la uşă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în braţe...El a spus:
- Domnule, nu mă cunoaşteţi. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc...Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
-Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuşit să surprindă chipul, dar şi personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin şi cu ochii plini de lacrimi a mulţumit tânărului, oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou.
-O, nu se poate aşa ceva, domnule... Toată viaţa nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecţionate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitaţia marii lui colecţii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă şi, mai ales, să achiziţioneze tablouri pentru propriile lor colecții.
La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
-Începem licitaţia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniştea....Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
-Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!...
Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Face cineva o ofertă pentru acest portret?... 100?... 200?...
Din sală, cineva a strigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso şi ale celorlalţi maeştri!... Haideţi să trecem, cu adevărat, la licitaţie!...
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colţ al sălii s-a auzit o voce timidă:
-Dau eu 10 pentru acest portret...
Era cel care fusese, ani mulţi, grădinarul tatălui şi al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
-Există o ofertă de 10!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20?!...
Sala era în fierbere.
-Daţi-i-l lui pentru 10!...Să trecem la maeştri!...La maeştri!...
Nu-l voiau pe fiu. Toţi doreau să profite de ocazie şi să cumpere opere mari pentru colecţiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
-10, odată!...10, de două ori!...
Și, lovind cu ciocănelul în masă:
-Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!
Din faţă, cineva a zbucnit:
-În sfârşit, putem trece la marea colecţie!...
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
-Îmi pare rău, dar licitaţia s-a încheiat.
Rumoare în sală:
-Dar tablourile?!...Cum rămâne cu maeştrii?!...Colecţia?!...
-Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitaţie, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă numai la potretul fiului !Cine il ia moşteneşte întreaga avere, care include şi toată colecţia de opere de artă! Omul care-l primeşte pe fiul obţine TOT!...
Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe cruce.
La fel ca mesajul adjudecătorului, si mesajul lui este:
-Fiul, Fiul, cine-l primește pe Fiul?!
Pentru că, vezi tu, acela care îl primeşte pe Fiul obţine totul...
~ mail ~
marți, 28 septembrie 2010
Gânduri
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau.
( 3 Ioan 1:2 )
Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava, in Isus Hristos.
Si Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa, in slava, in Isus Hristos.
( Filipeni 4:19 )
luni, 27 septembrie 2010
Dragostea (III)
- Orice credincios la care dragostea nu-i principala trăsătură de caracter, nu-i credincios.
- Dragostea merge mână în mână cu curajul.
- Fiecare om are nevoie de mai multă dragoste decât merită.
- Dragostea curată transformă visul vieţii în adevăr.
- Dragostea este singura cheie care descuie cerul.
- O picătură din oceanul iubirii lui Isus valorează mai mult decât o mare plină de fericire pământească.
miercuri, 22 septembrie 2010
Nu e speranţă să schimbăm pădurea
Au început să cadă clipele frumoase
De pe peretele cu amintiri
Şi lupul, părul iar şi-l schimbă,
Dar ura-i străluceşte în priviri...
Nu e speranţă să schimbăm pădurea,
Nici duhul din sălbăticiuni...
Şi uscături sunt tot mai multe
Iar lumea se prăvale în genuni!
Ce-i de făcut când râul din câmpie seacă?
Rămânem să secăm şi noi, cu el?
Sau ne retragem printre fiarele pădurii
Şi aşteptăm s-ajungem junghiatul miel?
Nu-i drum la stânga sau la dreapta
Pentru acei ce sunt chemaţi,
Decât să ne unim credinţa şi cu fapta
Şi prin dureri şi inviere să fim noi preschimbaţi.
~ Florin Lucaci ~
foto: www.iancucristi.ro
foto: www.iancucristi.ro
duminică, 19 septembrie 2010
CE ESTE IERTAREA DEPLINA? (XII)
DUMNEZEU CONDAMNĂ UN DUH NEIERTĂTOR
1. Neiertarea arată indiferenţă faţă de cel mai mare lucru pe care l-a făcut Dumnezeu.
Acest „cel mai mare lucru“ a fost că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pe cruce pentru păcatele noastre. Să fii iertat este cel mai minunat lucru din lume. Dar ca să ne ierte, Dumnezeu a plătit un preţ greu. Prevăd că atunci când vom ajunge în cer vom fi în stare să înţelegem, puţin câte puţin, ce a însemnat pentru Dumnezeu să-L trimită pe Fiul Său să moară pe cruce. Noi acum vedem doar vârful aisbergului. Vedem valuri de glorie, şi acestea ne copleşesc, dar am văzut puţin. Dumnezeu a făcut pentru noi ceea ce nu meritam. De aceea El doreşte ca noi să dăm mai departe aceasta altora care nu merită.
2. Întrerupem împlinirea planului lui Dumnezeu în lume, care este împăcarea.
Dumnezeu iubeşte împăcarea. El ne-a dat slujba împăcării şi doreşte ca ea să continue. Când suntem iertaţi, El doreşte să dăm aceasta mai departe. Când întrerupem aceasta, Lui nu-I place deloc. Noi întrerupem ceea ce El a început: întâi, prin trimiterea Fiului Său ca să moară pe cruce, şi apoi chemându-ne cu eficacitate prin harul Său şi dându-ne iertarea deplină. Dar noi întrerupem acest flux prin faptul că nu o dăm mai departe.
3. Dumnezeu urăşte nerecunoştinţa.
Dumnezeu cunoaşte păcatele pentru care ne-a iertat şi iubeşte răspunsul plin de recunoştinţă. Matei 18 ne relatează istoria unui slujitor care avea o datorie mare. El a căzut în genunchi înaintea creditorului său, stăpânul său, şi a zis: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot“ (Matei 18:26). Stăpânului aceluia i s-a făcut milă de el, i-a anulat datoria şi i-a dat drumul. Stăpânul ştia ce datorie îi iertase slujitorului său. Dar după aceea acelaşi slujitor a ieşit şi a găsit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care îi datora o sumă mult mai mică; el l-a apucat şi a început să-l strângă de gât, spunând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator!“ Tovarăşul lui a făcut exact ceea ce el însuşi făcuse; a căzut în genunchi şi a zis: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti“. Dar cel căruia i se iertase o datorie mult mai mare a refuzat să transmită mai departe iertarea şi l-a aruncat pe tovarăşul lui în închisoare. Nici nu-ţi vine să crezi c-ar putea exista atâta nerecunoştinţă! Lucrul acesta a ajuns, bineînţeles, la urechile stăpânului său, şi slujitorul neiertător a fost aruncat şi el în închisoarea datornicilor.
Iertarea deplină a altei persoane este un lucru realizabil. Poate fi făcut, şi este ceva ce tu şi eu trebuie să facem continuu.
Domnul Isus a adăugat apoi: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său“ (Matei 18:35). Dumnezeu ştie ce am făcut. El cunoaşte păcatele pentru care ne-a iertat, lucruri pe care nimeni altcineva nu le va afla vreodată. Dacă noi ne întoarcem şi spunem: „Nu pot să iert pe acea persoană pentru ce mi-a făcut“, lui Dumnezeu nu-I place lucrul acesta deloc. El urăşte ingratitudinea.
~ R. T. Kendall~
luni, 13 septembrie 2010
Dragostea (II)
- Să învăţăm să privim pe oameni în clipele de vârf. Să nu-i privim în stările lor josnice.
- Iubirea nu se indignează, ci caută să înţeleagă pe cel care a greşit.
- Trebuie să iubim pe aproapele nostru, chiar dacă ne fură timpul, chiar dacă împrumută ceva de la noi şi nu ne înapoiază, chiar când ne vorbeşte de rău în spate.
- Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.
- Suprema formă de iubire dintre credincioşi este unitatea. Cine iubeşte pe Isus, iubeşte şi pe cei ce sunt ai Lui. Nu numai pe unii care sunt simpatici, nici numai pe cei din confesiunea sa.
duminică, 5 septembrie 2010
joi, 2 septembrie 2010
Dragostea (I)
" Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. " (1 Petru 4:8)
" Isus a zis: Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui. " (Ioan 14:21)
- Dragostea este mai presus de oblogaţiile pe care le impune orice lege, chiar legea lui Dumnezeu.
- Taina lui Dumnezeu este dragostea Lui neţărmurită pentru Fiul Său şi prin El toţi oamenii, ca să fie mântuiţi.
- A iubi pe Hristos este o ocupaţie care îţi cere tot timpul.
- Adevăraţii credincioşi iubesc pe Dumnezeu nu pentru ceea ce dă El, ci pentru ceea ce este El.
- Dragostea îngăduie altuia ceea ce ea nu are şi se bucură de bucuria altora, fără a afirma aceasta în cuvinte mari şi gălăgioase.
- Dragostea este cea mai bună interpretare a misterului şi tacerii lui Dumnezeu şi dovada că merită să te încrezi în El.
miercuri, 1 septembrie 2010
marți, 31 august 2010
Aspecte fundamentale ale rugaciunii (24)
PĂCATUL LIPSEI DE RUGĂCIUNE
În umblarea voastră cu Domnul, Dumnezeu vă va înalţa la cel mai înalt nivel îi veti îngădui, iar la acel nivel El va face pentru voi tot ce-i stă în puteri. Insa, din nefericire, limităm de atât de multe ori ceea ce Dumnezeu vrea sa facă în vieţile noastre prin a insista să o facă în felul nostru în loc de a ceda felului Său de a lucra. Dumnezeu ar face pentru noi mult mai mult, însă adeseori suntem prea ocupaţi insistând cu, "în felul acesta vreau sa lucrezi, Doamne!" Impunându-mi felul meu mă lipsesc de lucrul perfect pe care Dumnezeu îl vrea pentru mine, alegând în schimb ceva ce este mai puţin perfect sau chiar ceva imperfect. Astfel lucrarea Lui în viaţa mea este limitată de către respingerea de către mine a felului Său divin de a lucra.
Asa s-a întâmplat cu Israelul. Israelul a fost odata o naţiune guvernată numai de către Dumnezeu. Dar a venit în istoria Israelului momentul în care poporul nu a mai dorit deloc ca Dumnezeu să stapâneasca asupra lui. Au cerut să aibe un rege ca şi toate celelalte naţiuni. În clipa în care au trecut de la teocraţie la monarhie a avut loc un dezastru naţional.
Dumnezeu a acceptat cererile poporului şi i-a poruncit lui Samuel să-l unga pe Saul ca rege. Dumnezeu nu i-a nimicit pe Israeliţi spunând, "M-am saturat de voi!", căci erau încă poporul Lui. În aceste condiţii El a facut tot ceea ce a putut...apoi a rînduit un rege pentru Israel.
Cu toate acestea, Dumnezeu a dorit ca ei să ştie ca a fost supărat de decizia lor. Prin Samuel le-a spus că va trimite ploaie şi tunete asupra grânelor lor. Când ploaia a venit poporul a devenit foarte temător şi i-au zis lui Samuel, profetul lor că, "am pacatuit! Roaga-te lui Dumnezeu ca sa nu murim, fiindca la toate pacatele noastre l-am mai adăugat şi pe acela de a cere un rege".
Samuel a raspuns: "Nu vă temeti. Chiar daca aţi păcătuit încă sunteti poporul lui Dumnezeu. El v-a ales din pricina numelui Său". Dupa aceea a rostit aceste uluitoare cuvinte: "În ce mă priveste pe mine, să mă ferească Dumnezeu să pacatuiesc împotriva Domnului prin a înceta să mă mai rog pentru voi" (1 Sam.12:16-23).
In conformitate cu acest pasaj a nu te ruga este de fapt, un pacat. Iar noi suntem
atât de vinovaţi de acest păcat al lipsei de rugaciune! Gânditi-va cât de jignitor i se pare lui Dumnezeu când nu va rugaţi.
Dumnezeu este Creatorul universului: "Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El" (Ioan 1:3). Cel care a creat acest vast univers v-a oferit invitaţia de a veni şi de a-i vorbi şi de a avea părtăşie cu El. El v-a invitat să pătrundeţi în prezenţa Lui şi să-i împartăşiţi orice probleme sau nevoi puteţi avea. Şi totuşi de atât de multe ori noi ignoram această invitaţie.
Închipuiţi-vă că posta de mâine vă va aduce o scrisoare sigilată cu pecetea multicoloră a Preşedintelui Statelor Unite. Deschizând scrisoarea daţi peste o invitaţie oficială la Casa Alba, invitaţie care vă mai informează ca toate cheltuielile au fost acoperite. Ce veti face? O veti arunca-o deoparte? Nu. Fiindca indiferent ca sunteti de acord cu el sau nu, Preşedintele este o persoana importantă. Atunci nu veţi raspunde invitatiei? Ba o veti face-o. La urma urmei chiar dacă mama-soacră v-ar fi invitat să o vizitati i-ati fi raspuns invitatiei!
Daca raspundeti cu bunavoinţă la invitaţia unui om, atunci gândiţi-vă la jignirea care este adusă, când Dumnezeu cel care v-a invitat să veniti şi să aveţi partaşie cu El, este refuzat.
La asta s-ar putea sa raspundeti cu, "pur si simplu nu am timp sa ma rog". Dar, aveti timp ca să priviţi la televizor? Avem timp să facem lucrurile pe care într-adevar dorim sa le facem. De aceea, lui Dumnezeu îi ramâne să presupună ca nu dorim cu adevarat să avem partaşie cu El. Iar aceasta este o presupunere corecta.
Firea noastra pamânteasca respinge rugaciunea fiindca ea este un exerciţiu al spiritului. De aceea obosesc atât de repede în clipa când încerc să mă rog si îi spun, "Doamne, sunt prea somnoros". Firea mea se răzvrăteşte împotriva exerciţiului spiritual al rugaciunii.
Duhul si firea întotdeauna se razboiesc între ele. Ori de câte ori îmi încep exercitiul spiritual, firea mea se razvrateste împotriva lui. Atunci gasesc orice scuza posibila: "Sunt prea suparat ca să mă rog" sau "sunt prea slab ca să mă rog".
De fapt, lipsa de rugaciune împiedica lucrarea lui Dumnezeu. Poate va întrebati, "Nu este Dumnezeu suveran? Nu poate oare sa faca ceea ce vrea? Nu stapâneste El asupra întregului univers? Nu vor fi oare duse la îndeplinire planurile Sale? Atunci, cum poate lipsa de rugaciune sa împiedice lucrarea lui Dumnezeu?"
Este adevarat ca Dumnezeu este suveran. Dar este de asemenea adevarat ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare din noi cu o vointa libera. Avem capacitatea de a alege şi de a actiona nestânjeniti, iar Dumnezeu respecta aceasta. Niciodata nu-si va impune vointa Lui si nici dorintele Sale în vietile voastre. V-a dăruit puterea de a alege şi respectă alegerea voastra.
Dumnezeu a rânduit ca lucrarea Lui pe pamânt sa fie desfasurata sau înaintata prin rugaciune si prin acordul care-l rostim împreuna în rugaciune.
In Psalmi se spune ca natiunea Israelită "l-a întarâtat (în engleza este spus, limitat sau marginit, n.tr.) pe Sfântul lui Israel" (Psalmul 78:41). Astfel un Dumnezeu nelimitat a fost limitat de catre necredinta omului. Ce va împiedica sa va rugati? Necredinta. Astfel puteti efectiv sa limitati lucrarea pe care Dumnezeu vrea sa o faca, prin necredinta pe care o aveti.
Isus a spus ca, "Nu voi m-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roada, şi roada voastra să ramâna, pentru ca orice veti cere de la Tatal, în Numele Meu, sa va dea" (Ioan 15:16). Dumnezeu doreste sa va dea multe lucruri, însa El nu vi le va da până ce nu vă veţi ruga. Prin rugaciune de fapt voi îi îngaduiţi lui Dumnezeu sa faca lucrurile pe care doreste sa le faca. Eu cred ca datorita lipsei noastre de rugaciune noi am vazut numai o mica farâma din ceea ce Dumnezeu a dorit sa faca.
Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm. De aceea, a nu te ruga înseamnă un act de nesupunere împotriva lui Dumnezeu. Biblia spune sa va "rugati fara încetare" (1 Tes.5:17), si ca "trebuie sa va rugati necurmat, si sa nu va lasati" (Luca 18:1). Lipsa rugaciunii este un pacat fiindca ma nesupun unei porunci exprese a lui Dumnezeu.
De asemenea, noi trebuie sa ne rugam unii pentru altii. Este un pacat daca eu, ca si pastor, nu ma rog pentru turma mea. Scriptura spune, "rugati-va unii pentru altii" (Iacov 5:16) şi "purtati-va sarcinile unii altora, si veti împlini astfel legea lui Hristos" (Galateni 6:2).
Câteodata noi ne putem ruga pentru o anume problema din viaţa unui alt om. Atunci când problema nu se rezolva imediat ne descurajam atât de mult încât decidem sa renunţăm complet sa ne mai rugam pentru acel om. Si ne suparam asa de mult din cauza greşelilor altor oameni chiar daca s-ar putea ca noi sa avem în viata noastra aceleaşi greşeli. Pacatele noastre par întotdeauna oribile atunci cînd altcineva le săvârşeşte!
Samuel s-a rugat ca Dumnezeu să facă poporul să se razgândeasca şi să nu mai insiste să aibe un împarat. Samuel a dorit ca Dumnezeu sa împaratească şi să conducă naţiunea. Dar dupa toate rugaciunile lui, copiii lui Israel înca au insistat dupa un împarat. Foarte usor Samuel putea sa se simta dezgustat si sa spuna: "Nu mă voi mai ruga deloc pentru acest popor încapatânat şi potrivnic! Vor primi ceea ce au cerut. Sa sufere consecintele". Dar nu a facut-o, ci le-a spus: "Sa fereasca Dumnezeu sa pacatuiesc împotriva Domnului prin a înceta sa ma rog pentru voi".
~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith~
luni, 30 august 2010
joi, 26 august 2010
Voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie
In viata nu conteaza ce ai ,ci pe cine ai langa tine !
| George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde: "Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!" E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei. Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat: "Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?" George îmi răspunse: "În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii." "Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus. "Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau prost dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa". Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente. Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate. M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine. "Vrei să vezi cicatricile mele?" "Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat? "În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc." "Dar nu ţi-a fost frică?" "Atunci când m-au dus la spital şi am văzut feţele asistentelor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă erau de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: "acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!" George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri. ~mail~ |
miercuri, 18 august 2010
Un adevar...
 Fiica marelui evanghelist, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu în emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebată de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o intrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple asa ceva şi să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?" Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte. Dansa a precizat foarte calm şi explicit, precizând urmatoarele: "Şi eu mi-am pus deseori această întrebare şi mi-am găsit urmatoarele raspunsuri.. . Cred - nu cred, dar sunt profund convinsă că Dumnezeu a fost si rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcam şi singuri, fără ajutorul Lui... Şi, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte... Cum de mai indrăznim noi oare să-I cerem binecuvintarea, mila şi protecţia Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.) Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee si care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie in SUA... Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ti iubeşti aproapele ca pe tine insuţi), iar noi am spus O.K.. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să stie ce vorbeşte, asa că am spus O.K. Apoi, altcineva a spus că profesorii şi dirigintii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K. Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, baieţii fiind baieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dam fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la scoală. Iar noi am spus O.K. Apoi, unii dintre aleşii nostri de vârf au spus că nu contează ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât işi fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine. Apoi, nişte libertini au cerut să tiparim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi, industria show-business- ului a spus: hai sa facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, săî nregistrăm melodii care sa încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment- amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa că totul a mers înainte. Iar acum ne intrebăm speriati de ce copiii noştri nu au constiinţă, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe straini, pe colegii de clasă sau pe ei inşişi. Probabil că, daca ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul că ceea ce vei semana, aceea vei şi culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţă ucisa in clasă? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din scoli? E ciudat cum oamenii Il dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se intreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toti oamenii vor sa meargă in ceruri, deşi nu cred, nu gândesc, şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmeaze pe Satana, care, se stie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu... E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecaţi. Este ciudat cum poate fi cineva atât de inflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii. E ciudat cum de mă ingrijorează mai mult ceea ce cred oamenii despre mine şi mai puţin ceea ce crede Dumnezeu despre mine. ~mail~ |
marți, 17 august 2010
vineri, 13 august 2010
luni, 9 august 2010
duminică, 8 august 2010
August Rush 2007
"August Rush" spune povestea unui carismatic tanar chitarist irlandez (Jonathan Rhys Meyers) si a unei violonceliste (Keri Russell) care se intalnesc din intamplare intr-o noapte magica deasupra Pietei Washington din New York, dar in curand sunt despartiti, lasand in urma un copil, August Rush, ramas orfan fortat de circumstante. Acum cantand pe strazile din New York si ingrijit de un strain misterios (Robin Williams), August (Freddie Highmore) isi foloseste remarcabilul talent muzical pentru a-si cauta parintii de care a fost separat la nastere.
Download film aici!
Subtitrare nr.4 aici!
joi, 5 august 2010
marți, 3 august 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)