Un adevar...

Fiica marelui evanghelist, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu  în emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebată de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o intrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple asa ceva şi să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?" Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte. Dansa a precizat foarte calm şi explicit, precizând urmatoarele: "Şi eu mi-am pus deseori această întrebare şi mi-am găsit urmatoarele raspunsuri.. . Cred - nu cred, dar sunt profund convinsă că Dumnezeu a fost si rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să  iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcam şi singuri, fără ajutorul Lui... Şi, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte... Cum de mai indrăznim noi oare să-I cerem binecuvintarea, mila şi protecţia Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.) Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee si care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a  afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni  în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie in SUA...  Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ti iubeşti aproapele ca pe tine insuţi), iar noi am spus O.K.. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să stie ce vorbeşte, asa că am spus O.K. Apoi, altcineva a spus că profesorii şi dirigintii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.  Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, baieţii fiind baieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dam fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la scoală. Iar noi am spus O.K.  Apoi, unii dintre aleşii nostri de vârf au spus că nu contează  ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât işi  fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine. Apoi, nişte libertini au cerut să tiparim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai  departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.  Apoi, industria  show-business- ului a spus: hai sa facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, săî nregistrăm melodii care sa încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment- amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa că totul a mers înainte. Iar acum ne intrebăm speriati de ce copiii noştri nu au constiinţă, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe straini, pe colegii de clasă sau pe ei inşişi. Probabil că, daca ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul că ceea ce vei semana, aceea  vei şi culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţă ucisa in clasă? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din scoli?  E ciudat cum  oamenii Il dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se intreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toti oamenii vor sa meargă in ceruri, deşi nu cred, nu gândesc,  şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmeaze pe Satana, care,  se stie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu... E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecaţi. Este ciudat cum poate fi cineva atât de inflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii.  E ciudat cum de mă ingrijorează mai mult ceea ce cred oamenii despre mine şi mai puţin ceea ce crede Dumnezeu despre mine. ~mail~