CE ESTE IERTAREA DEPLINA? (XII)

DUMNEZEU CONDAMNĂ UN DUH NEIERTĂTOR

Dumnezeu condamnă un duh neiertător. „Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre“, a spus Domnul Isus. De ce credeţi că Dumnezeu urăşte atât de mult un duh neiertător? Din trei motive:

1. Neiertarea arată indiferenţă faţă de cel mai mare lucru pe care l-a făcut Dumnezeu.
Acest „cel mai mare lucru“ a fost că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să moară pe cruce pentru păcatele noastre. Să fii iertat este cel mai minunat lucru din lume. Dar ca să ne ierte, Dumnezeu a plătit un preţ greu. Prevăd că atunci când vom ajunge în cer vom fi în stare să înţelegem, puţin câte puţin, ce a însemnat pentru Dumnezeu să-L trimită pe Fiul Său să moară pe cruce. Noi acum vedem doar vârful aisbergului. Vedem valuri de glorie, şi acestea ne copleşesc, dar am văzut puţin. Dumnezeu a făcut pentru noi ceea ce nu meritam. De aceea El doreşte ca noi să dăm mai departe aceasta altora care nu merită.

2. Întrerupem împlinirea planului lui Dumnezeu în lume, care este împăcarea.
Dumnezeu iubeşte împăcarea. El ne-a dat slujba împăcării şi doreşte ca ea să continue. Când suntem iertaţi, El doreşte să dăm aceasta mai departe. Când întrerupem aceasta, Lui nu-I place deloc. Noi întrerupem ceea ce El a început: întâi, prin trimiterea Fiului Său ca să moară pe cruce, şi apoi chemându-ne cu eficacitate prin harul Său şi dându-ne iertarea deplină. Dar noi întrerupem acest flux prin faptul că nu o dăm mai departe.

3. Dumnezeu urăşte nerecunoştinţa.
Dumnezeu cunoaşte păcatele pentru care ne-a iertat şi iubeşte răspunsul plin de recunoştinţă. Matei 18 ne relatează istoria unui slujitor care avea o datorie mare. El a căzut în genunchi înaintea creditorului său, stăpânul său, şi a zis: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot“ (Matei 18:26). Stăpânului aceluia i s-a făcut milă de el, i-a anulat datoria şi i-a dat drumul. Stăpânul ştia ce datorie îi iertase slujitorului său. Dar după aceea acelaşi slujitor a ieşit şi a găsit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care îi datora o sumă mult mai mică; el l-a apucat şi a început să-l strângă de gât, spunând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator!“ Tovarăşul lui a făcut exact ceea ce el însuşi făcuse; a căzut în genunchi şi a zis: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti“. Dar cel căruia i se iertase o datorie mult mai mare a refuzat să transmită mai departe iertarea şi l-a aruncat pe tovarăşul lui în închisoare. Nici nu-ţi vine să crezi c-ar putea exista atâta nerecunoştinţă! Lucrul acesta a ajuns, bineînţeles, la urechile stăpânului său, şi slujitorul neiertător a fost aruncat şi el în închisoarea datornicilor.
Iertarea deplină a altei persoane este un lucru realizabil. Poate fi făcut, şi este ceva ce tu şi eu trebuie să facem continuu.
Domnul Isus a adăugat apoi: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său“ (Matei 18:35). Dumnezeu ştie ce am făcut. El cunoaşte păcatele pentru care ne-a iertat, lucruri pe care nimeni altcineva nu le va afla vreodată. Dacă noi ne întoarcem şi spunem: „Nu pot să iert pe acea persoană pentru ce mi-a făcut“, lui Dumnezeu nu-I place lucrul acesta deloc. El urăşte ingratitudinea.

~ R. T. Kendall~