vineri, 18 decembrie 2009

Porumbel


Porumbel...
...din stejarii departati
fara sot si frate,
singur, singurel strabati
zari indepartate,
arse si pustii si moarte zari indepartate.


Glas strain te prigoneste,
uli viclean te-alunga,
iar din urma dorul creste,
calea-i tot mai lunga,
zarea arde, dorul creste, calea-i tot mai lunga.


Arzi de sete-n gol de stepe,
pieptu-i valvataie
si-noptarea grea incepe
aripa sa-ti taie,
inoptarea mortii-ncepe aripa sa-ti taie.


Nicaieri nu-i nici o frunza,
nici o creanga verde,
nici un suflet sa patrunza
dorul ce te pierde,
cat de mare si fierbinte-i dorul ce te pierde.


Unde-i albul suflet oare
care te-ntelege,
unde-i mana iubitoare
ranile sa-ti lege,
mana alba, mana moale ranile sa-ti lege?


Cazi...dar sufletul tau suie
zambet alb spre soare
catre Tara unde nu e
dor si departare,
unde nu e despartire, dor si departare.


Unde te asteapta-n cale
veci de slavi senine,
Tara dorurilor tale
porumbel straine,
Dorul dorurilor tale porumbel straine...

~Traian Dorz~

2 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Nicaieri nu-i nici o frunza,
nici o creanga verde,
nici un suflet sa patrunza
dorul ce te pierde,
cat de mare si fierbinte-i dorul ce te pierde.


Unde-i albul suflet oare
care te-ntelege,
unde-i mana iubitoare
ranile sa-ti lege,
mana alba, mana moale ranile sa-ti lege?

Mi s-a aprins inima, in preajma acestor versuri pline de sensibilitate.
Bucuria Nasterii Domnului sa te inconjoare cu aura-i divina!

Miriam spunea...

Traian Dorz e inconfundabil! A scris mii de poezii...Uneori mă întreb cum a reuşit?...Ştim că a stat în închisoare 17 ani, apoi a fost deportat, şi el a folosit acest timp pentru a scrie...
Ce balsam pentru suflet sunt poeziile lui! Mulţumesc de această postare!