Cei pierduti (Luca cap.15)

Exista oi pierdute departe-n lumea rea,
Dar Tu le cauti, Doamne, si sa le-ntorci ai vrea,
Iar cele ce Te-asculta si parasesc ce-i rau,
Fac sfanta bucurie sa fie-n cerul Tau !

Mai sunt insa si drahme pierdute-n case reci,
Dar si dupa acelea cu dragoste Te-apleci ;
Iar pentru sfanta-Ti grija si dragoste ce-arati,
Pe veci recunostinta ‘ti-arata cei salvati !

Tu suferi pentru drahme, Tu suferi pentru oi,
Si pentru fiecare dintre copiii Tai,
Dar cel mai mult Tu suferi cand chiar un fiu iubit
Te paraseste, Doamne, de lume ispitit.

Pe el nu-l cauti, insa, in lume niciodat’
Asa cum oi si drahme Tu cauti ne-ncetat ;
Caci drumul catre Tine e binecunoscut
De cel ce-a fost fiu dulce – iar azi e fiu pierdut…

Dar slava Tie Doamne ca ii primesti ‘napoi
Cand se intorc cu lacrimi pierduti copiii Tai ;
Caci daca-i ierti pe-aceia ce nu-ti sunt inca fii,
Cum sa nu ierti pacatul ce-l plang ai Tai copii ?

~Abigail, my friend~