"Cantati Domnului, care imparateste in Sion, vestiti printre popoare ispravile Lui!"
( Psalmul 9:11)
"Iata ca robii Mei vor canta de vesela ce la va fi inima..." ( Isaia 65:14a)
Undeva intr-un vechi castel, spune o legenda de demult, statea atarnat intr-un cui, pe perete, un instrument muzical prafuit, uitat de lume, de nu se mai stia de cand. Nimeni nu se pricepea sa cante cu el, desi incercasera multi, fara sa izbuteasca sa scoata un sunet!
S-a intamplat odata ca un calator sa ajunga la castel si, vazand acel instrument atarnat in cui, l-a luat, l-a sters cu grija de praf, incercand sa-i acordeze strunele, care au prins glas din nou, sub degetele strainului, dupa ce tacusera amar de ani, scotand sunete minunate care patrundeau in adancul sufletului. Strainul era de fapt stapanul castelului, care se intorsese acasa dupa o lunga absenta.
Cum trebuie inteles talcul acestei legende? Sufletul omului este asemenea acelei harpe. El ramane "dezacordat", prafuit, mut, atata timp cat nu se atinge de el mana Creatorului. Primeste-L la tine, iar El iti va curata cu mana iubitoare strunele sufletului de rugina pacatului, va drege tot ce a fost "dezacordat"in inima ta. Sunetele altadata false, stridente, se vor uni atunci intr-o singura, minunata armonie, iar din sufletul tau primenit va rasuna mereu cantec de bucurie, de biruinta, de lauda.
~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu