Inspirată din textul: 1 Timotei 6:7-10
Banul, pâinea spre fiinţă,
Care o căutăm cu toţi,
Cu sudoare şi silinţă,
Ne-nvăţat sau om cu ştiinţă,
Cu sau fără de credinţă,
Truditori sau hoţi.
Banii, ştie orişicine,
Euro, dolari sau lei,
Cu onoare sau ruşine,
Vrei să-i ai, să-ţi fie bine,
Dar domnesc ei peste tine
Sau tu-i stăpâneşti pe ei?
Dai tu milă, zeciuială?
Strângi comori în cer?
Practici sfânta rânduială
Sau meschina târguială?
Lăcomia-i păcăleală,
Căci şi banii pier.
Banul, sâsâit de şarpe,
Ochi de drac bătrân,
Ură şi durere-mparte,
Pe părinţi de prunci desparte,
Precum scrie Sfânta Carte,
Când el e stăpân.
Banul, vis de fericire,
Vis înşelător,
Ca bogatu-n povestire,
Te îmbracă-n in subţire,
Dar te duce-n rătăcire
Şi-apoi în cuptor.
Banu-aprinde focu-n care
Tu te arzi, te frigi.
Căci Mamona vrea altare,
El vrea jertfe şi-ascultare,
Iar când trupu-acesta moare,
Spune-mi, ce câştigi?
Banii n-aduc fericirea,
Nici n-o-nlocuiesc.
Ei îţi fura mântuirea,
Îţi iau pacea şi iubirea,
Îţi întunecă gândirea,
Te nenorocesc.
Banul e uzurpătorul,
Nu-l lăsa pe tron!
Fă-l să fie slujitorul
Sau chiar binefăcătorul,
Şi pe-a toate Dătătorul
Să-l înalţi ca Domn.
~ Petru Dugulescu ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu