Aspecte fundamentale ale rugaciunii (24)

PĂCATUL LIPSEI DE RUGĂCIUNE

În umblarea voastră cu Domnul, Dumnezeu vă va înalţa la cel mai înalt nivel îi veti îngădui, iar la acel nivel El va face pentru voi tot ce-i stă în puteri. Insa, din nefericire, limităm de atât de multe ori ceea ce Dumnezeu vrea sa facă în vieţile noastre prin a insista să o facă în felul nostru în loc de a ceda felului Său de a lucra. Dumnezeu ar face pentru noi mult mai mult, însă adeseori suntem prea ocupaţi insistând cu, "în felul acesta vreau sa lucrezi, Doamne!" Impunându-mi felul meu mă lipsesc de lucrul perfect pe care Dumnezeu îl vrea pentru mine, alegând în schimb ceva ce este mai puţin perfect sau chiar ceva imperfect. Astfel lucrarea Lui în viaţa mea este limitată de către respingerea de către mine a felului Său divin de a lucra.
 
Asa s-a întâmplat cu Israelul. Israelul a fost odata o naţiune guvernată numai de către Dumnezeu. Dar a venit în istoria Israelului momentul în care poporul nu a mai dorit deloc ca Dumnezeu să stapâneasca asupra lui. Au cerut să aibe un rege ca şi toate celelalte naţiuni. În clipa în care au trecut de la teocraţie la monarhie a avut loc un dezastru naţional.
Dumnezeu a acceptat cererile poporului şi i-a poruncit lui Samuel să-l unga pe Saul ca rege. Dumnezeu nu i-a nimicit pe Israeliţi spunând, "M-am saturat de voi!", căci erau încă poporul Lui. În aceste condiţii El a facut tot ceea ce a putut...apoi a rînduit un rege pentru Israel.
Cu toate acestea, Dumnezeu a dorit ca ei să ştie ca a fost supărat de decizia lor. Prin Samuel le-a spus că va trimite ploaie şi tunete asupra grânelor lor. Când ploaia a venit poporul a devenit foarte temător şi i-au zis lui Samuel, profetul lor că, "am pacatuit! Roaga-te lui Dumnezeu ca sa nu murim, fiindca la toate pacatele noastre l-am mai adăugat şi pe acela de a cere un rege".
Samuel a raspuns: "Nu vă temeti. Chiar daca aţi păcătuit încă sunteti poporul lui Dumnezeu. El v-a ales din pricina numelui Său". Dupa aceea a rostit aceste uluitoare cuvinte: "În ce mă priveste pe mine, să mă ferească Dumnezeu să pacatuiesc împotriva Domnului prin a înceta să mă mai rog pentru voi" (1 Sam.12:16-23).
 
In conformitate cu acest pasaj a nu te ruga este de fapt, un pacat. Iar noi suntem
atât de vinovaţi de acest păcat al lipsei de rugaciune! Gânditi-va cât de jignitor i se pare lui Dumnezeu când nu va rugaţi.
Dumnezeu este Creatorul universului: "Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El" (Ioan 1:3). Cel care a creat acest vast univers v-a oferit invitaţia de a veni şi de a-i vorbi şi de a avea părtăşie cu El. El v-a invitat să pătrundeţi în prezenţa Lui şi să-i împartăşiţi orice probleme sau nevoi puteţi avea. Şi totuşi de atât de multe ori noi ignoram această invitaţie.

Închipuiţi-vă că posta de mâine vă va aduce o scrisoare sigilată cu pecetea multicoloră a Preşedintelui Statelor Unite. Deschizând scrisoarea daţi peste o invitaţie oficială la Casa Alba, invitaţie care vă mai informează ca toate cheltuielile au fost acoperite. Ce veti face? O veti arunca-o deoparte? Nu. Fiindca indiferent ca sunteti de acord cu el sau nu, Preşedintele este o persoana importantă. Atunci nu veţi raspunde invitatiei? Ba o veti face-o. La urma urmei chiar dacă mama-soacră v-ar fi invitat să o vizitati i-ati fi raspuns invitatiei!
Daca raspundeti cu bunavoinţă la invitaţia unui om, atunci gândiţi-vă la jignirea care este adusă, când Dumnezeu cel care v-a invitat să veniti şi să aveţi partaşie cu El, este refuzat.
La asta s-ar putea sa raspundeti cu, "pur si simplu nu am timp sa ma rog". Dar, aveti timp ca să priviţi la televizor? Avem timp să facem lucrurile pe care într-adevar dorim sa le facem. De aceea, lui Dumnezeu îi ramâne să presupună ca nu dorim cu adevarat să avem partaşie cu El. Iar aceasta este o presupunere corecta.
 
Firea noastra pamânteasca respinge rugaciunea fiindca ea este un exerciţiu al spiritului. De aceea obosesc atât de repede în clipa când încerc să mă rog si îi spun, "Doamne, sunt prea somnoros". Firea mea se răzvrăteşte împotriva exerciţiului spiritual al rugaciunii.
Duhul si firea întotdeauna se razboiesc între ele. Ori de câte ori îmi încep exercitiul spiritual, firea mea se razvrateste împotriva lui. Atunci gasesc orice scuza posibila: "Sunt prea suparat ca să mă rog" sau "sunt prea slab ca să mă rog".
De fapt, lipsa de rugaciune împiedica lucrarea lui Dumnezeu. Poate va întrebati, "Nu este Dumnezeu suveran? Nu poate oare sa faca ceea ce vrea? Nu stapâneste El asupra întregului univers? Nu vor fi oare duse la îndeplinire planurile Sale? Atunci, cum poate lipsa de rugaciune sa împiedice lucrarea lui Dumnezeu?"
Este adevarat ca Dumnezeu este suveran. Dar este de asemenea adevarat ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare din noi cu o vointa libera. Avem capacitatea de a alege şi de a actiona nestânjeniti, iar Dumnezeu respecta aceasta. Niciodata nu-si va impune vointa Lui si nici dorintele Sale în vietile voastre. V-a dăruit puterea de a alege şi respectă alegerea voastra.
Dumnezeu a rânduit ca lucrarea Lui pe pamânt sa fie desfasurata sau înaintata prin rugaciune si prin acordul care-l rostim împreuna în rugaciune.
 
In Psalmi se spune ca natiunea Israelită "l-a întarâtat (în engleza este spus, limitat sau marginit, n.tr.) pe Sfântul lui Israel" (Psalmul 78:41). Astfel un Dumnezeu nelimitat a fost limitat de catre necredinta omului. Ce va împiedica sa va rugati? Necredinta. Astfel puteti efectiv sa limitati lucrarea pe care Dumnezeu vrea sa o faca, prin necredinta pe care o aveti.
Isus a spus ca, "Nu voi m-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roada, şi roada voastra să ramâna, pentru ca orice veti cere de la Tatal, în Numele Meu, sa va dea" (Ioan 15:16). Dumnezeu doreste sa va dea multe lucruri, însa El nu vi le va da până ce nu vă veţi ruga. Prin rugaciune de fapt voi îi îngaduiţi lui Dumnezeu sa faca lucrurile pe care doreste sa le faca. Eu cred ca datorita lipsei noastre de rugaciune noi am vazut numai o mica farâma din ceea ce Dumnezeu a dorit sa faca.
 
Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm. De aceea, a nu te ruga înseamnă un act de nesupunere împotriva lui Dumnezeu. Biblia spune sa va "rugati fara încetare" (1 Tes.5:17), si ca "trebuie sa va rugati necurmat, si sa nu va lasati" (Luca 18:1). Lipsa rugaciunii este un pacat fiindca ma nesupun unei porunci exprese a lui Dumnezeu.
De asemenea, noi trebuie sa ne rugam unii pentru altii. Este un pacat daca eu, ca si pastor, nu ma rog pentru turma mea. Scriptura spune, "rugati-va unii pentru altii" (Iacov 5:16) şi "purtati-va sarcinile unii altora, si veti împlini astfel legea lui Hristos" (Galateni 6:2).
 
Câteodata noi ne putem ruga pentru o anume problema din viaţa unui alt om. Atunci când problema nu se rezolva imediat ne descurajam atât de mult încât decidem sa renunţăm complet sa ne mai rugam pentru acel om. Si ne suparam asa de mult din cauza greşelilor altor oameni chiar daca s-ar putea ca noi sa avem în viata noastra aceleaşi greşeli. Pacatele noastre par întotdeauna oribile atunci cînd altcineva le săvârşeşte!
Samuel s-a rugat ca Dumnezeu să facă poporul să se razgândeasca şi să nu mai insiste să aibe un împarat. Samuel a dorit ca Dumnezeu sa împaratească şi să conducă naţiunea. Dar dupa toate rugaciunile lui, copiii lui Israel înca au insistat dupa un împarat. Foarte usor Samuel putea sa se simta dezgustat si sa spuna: "Nu mă voi mai ruga deloc pentru acest popor încapatânat şi potrivnic! Vor primi ceea ce au cerut. Sa sufere consecintele". Dar nu a facut-o, ci le-a spus: "Sa fereasca Dumnezeu sa pacatuiesc împotriva Domnului prin a înceta sa ma rog pentru voi".

~O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE de Chuck Smith~

Voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie

 In viata nu conteaza ce ai ,ci pe cine ai langa tine !

 

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus. Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde: "Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!" E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei. Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat: "Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?" George îmi răspunse: "În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii." "Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus. "Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau prost dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa". Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente. Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate. M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine. "Vrei să vezi cicatricile mele?" "Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat? "În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc." "Dar nu ţi-a fost frică?" "Atunci când m-au dus la spital şi am văzut feţele asistentelor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă erau de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: "acum operaţi-mă ca pe un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!" George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine. La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.  ~mail~

Un adevar...

Fiica marelui evanghelist, Billy Graham, Anne Graham, într-un interviu  în emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebată de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 şi i s-a pus o intrebare la care mulţi ar fi dat răspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple asa ceva şi să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?" Anne Graham, după ce a meditat câteva clipe, a dat un răspuns magistral, a răspuns cu nişte replici foarte logice, profunde şi inspirate, nepregătite dinainte. Dansa a precizat foarte calm şi explicit, precizând urmatoarele: "Şi eu mi-am pus deseori această întrebare şi mi-am găsit urmatoarele raspunsuri.. . Cred - nu cred, dar sunt profund convinsă că Dumnezeu a fost si rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem şi chiar Îi poruncim să  iasă din şcolile noastre, din guvernul şi din vieţile noastre, că ne descurcam şi singuri, fără ajutorul Lui... Şi, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte... Cum de mai indrăznim noi oare să-I cerem binecuvintarea, mila şi protecţia Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.) Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America să devină o ţară atee si care a fost ucisă, iar corpul ei a fost găsit recent) a  afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni  în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobată şi a devenit lege obligatorie in SUA...  Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în şcoli (Biblia care spune să nu ucizi, să nu furi şi să-ti iubeşti aproapele ca pe tine insuţi), iar noi am spus O.K.. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus că nu ar trebui să ne plesnim copiii atunci când se poartă urât, pentru că aceasta le-ar afecta mica lor personalitate şi stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus că un expert trebuie să stie ce vorbeşte, asa că am spus O.K. Apoi, altcineva a spus că profesorii şi dirigintii nu ar trebui să îi disciplineze pe copii atunci când greşesc. Iar conducătorii de şcoli au spus că nici un membru al personalului să nu atingă vreun elev atunci când se poartă urât, pentru că şcolile nu au nevoie de publicitate proastă şi în nici un caz de procese. (Totuşi, există o mare diferenţă între a disciplina şi a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.  Apoi, cine ştie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei şcoli a spus că, baieţii fiind baieţi, vor face dragoste oricum, deci ar trebui să le dam fiilor noştri prezervative. Aşa, ei vor putea să se distreze cât vor, iar noi nu vom trebui să le spunem părinţilor că le-au primit de la scoală. Iar noi am spus O.K.  Apoi, unii dintre aleşii nostri de vârf au spus că nu contează  ceea ce fac în viaţa lor privată atât timp cât işi  fac treaba la slujbă. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasă de ceea ce face altcineva, inclusiv preşedintele, în viaţa sa privată, atât timp cât am o slujbă şi economia merge bine. Apoi, nişte libertini au cerut să tiparim cât mai multe reviste cu femei goale, în semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine.. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, şi încă mai  departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.  Apoi, industria  show-business- ului a spus: hai sa facem show-uri TV şi filme care să promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenţa şi sexul ilicit, săî nregistrăm melodii care sa încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea şi temele satanice. Iar noi am spus că nu este decât entertainment- amuzament, nu are efecte adverse şi oricum nu o ia nimeni în serios, aşa că totul a mers înainte. Iar acum ne intrebăm speriati de ce copiii noştri nu au constiinţă, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează să ucidă pe straini, pe colegii de clasă sau pe ei inşişi. Probabil că, daca ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul că ceea ce vei semana, aceea  vei şi culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetiţă ucisa in clasă? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din şcoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-aţi spus să plec din scoli?  E ciudat cum  oamenii Il dispreţuiesc pe Dumnezeu, şi apoi se intreabă cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toti oamenii vor sa meargă in ceruri, deşi nu cred, nu gândesc,  şi nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred în Dumnezeu şi de fapt să îl urmeaze pe Satana, care,  se stie că, la rândul lui, crede şi el în Dumnezeu... E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecaţi. Este ciudat cum poate fi cineva atât de inflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind în acelaşi timp un creştin invizibil în timpul săptămânii.  E ciudat cum de mă ingrijorează mai mult ceea ce cred oamenii despre mine şi mai puţin ceea ce crede Dumnezeu despre mine. ~mail~

Mila Ta

Un an de casnicie!

August Rush 2007

"August Rush" spune povestea unui carismatic tanar chitarist irlandez (Jonathan Rhys Meyers) si a unei violonceliste (Keri Russell) care se intalnesc din intamplare intr-o noapte magica deasupra Pietei Washington din New York, dar in curand sunt despartiti, lasand in urma un copil, August Rush, ramas orfan fortat de circumstante. Acum cantand pe strazile din New York si ingrijit de un strain misterios (Robin Williams), August (Freddie Highmore) isi foloseste remarcabilul talent muzical pentru a-si cauta parintii de care a fost separat la nastere.

Download film aici! 
Subtitrare nr.4 aici!