Rugaciune

Cand noaptea iar se lasa grea
Peste pamant si mare,
Eu am batut in poarta Ta
Ostenita de cale…

N-am vrut decat un adapost
Pana cand noaptea trece,
Mi-a fost prea greu sa innoptez
Pe campul gol si rece.

Tu stii ca-s calator pribeag
Prin lumea cea haina
Si nu ma plang, ba chiar mi-e drag
Sa merg, cat e lumina.

Asta mi-e rostul pe pamant
Sa Te vestesc in lume,
Ca cerul sa-l gasesc deschis
Cand viata-mi va apune.

Dar sunt si nopti in calea mea,
Nu-i numai ziua-ntr-una,
O, de-ar fi drumul meu aici
Pe ziua-ntotdeauna…

Insa mai vin si nopti adanci
In fapte si-n cuvinte,
Te ratacesti cumplit atunci
De vrei sa mergi-nainte.

De-aceea-n poarta am batut
Caci uite, noaptea vine,
Cu sfanta ruga Ti-am cerut
Sa ma primesti la Tine !

Cand trece noaptea, voi pleca
Sa-mi implinesc menirea,
Voi merge iar pe calea Ta
Cu propovaduirea !

Voi duce iar Cuvantul Tau
La orisice faptura,
Asa cum Tu ai poruncit
In Sfanta Ta Scriptura !

Insa acum, cand noaptea grea
Se lasa peste mine,
N-auzi cum bat in poarta Ta
Sa ma primesti la Tine ?

Stiu ca mai trebuie si nopti
In drumul meu prin lume
Cand trebuie sa bat la porti
Cu plans si rugaciune,

Dar parca prea des au venit
Si mult prea lungi sunt inca,
Imi trece viata printre nopti
Fara s-ajung la Tinta…

...O, noptile din viata mea,
Pustiu adanc de tina…
Ce viitor frumos era
De ati fi fost lumina !

Ce drum frumos mai strabateam
In har si bucurie
Si ce ogor manos faceam
Din orisice pustie !

…Acum e noapte-n jurul meu
Eu tot mai bat in poarta,
Caci fara Tine nu mai vreau
O noapte sa mai treaca.

Am obosit si-ncet cad jos
In noaptea ce m-asteapta…
O, Domnul meu, cand ai sa vii
Sa-ti cati pierduta drahma ?...

~Abigail, my friend~