Cum se împacă ceilalţi cu ceea ce îţi este dat ţie nu este treaba ta, ci a lor.
Pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa.
Tu eşti cel care a cerut să fie lăsat aici, pe acest pământ, astfel încât să poţi face ceva remarcabil, ceva care contează pentru tine, pe care nu ai fi putut să-l faci nicăieri altundeva şi nici altcândva.
Singurele lucruri care contează cu adevărat la sfârşitul sejurului tău pe acest pământ, sunt:
- Cât de frumos ai iubit?
- Care a fost calitatea iubirii tale?
Semnul de recunoaştere al ignoranţei tale este tăria cu care crezi în nedreptate şi în tragic. Ceea ce omida numeşte sfârşitul lumii, adevăratul maestru numeşte fluture.
Cum anume vrei să fii în urma acestei experienţe - în ce fel vrei să te fi schimbat în urma ei?
Nimeni nu te obligă să înveţi. Ai să înveţi când ai să vrei chiar tu.
Pentru ca tu să te schimbi, e nevoie de o miză mare.
Păcatul originar este limitarea Sinelui. Să nu o faci.
Ia aminte la ce îţi spune viaţa. Ea îţi arată tot ce trebuie să ştii despre ceea ce poţi să devii.
Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te şi apară.
Argumentează în favoarea propriilor limitări şi, fără îndoială, le vei avea.
Singura datorie pe care o ai, oricând, în cursul oricărei vieţi, este să-ţi fii loial ţie însuţi.
Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ.
Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent.
Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc?
Mulţi.
Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei.
Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut?
Cel mai mult ai de învăţat când joci împotriva cuiva care te poate învinge.
Eşti maestru în ceea ce ai trăit, artizan în ceea ce trăieşti şi amator în ceea ce urmează a fi trăit.
Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice
s-ar întâmpla, este bine.
O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.
O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.
Nu există lucru căruia să nu-i poţi da consimţământul. Nu există nimic din care să nu te poţi retrage.
Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită:
1.Află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ.
2.Fă-l indiferent de ce îţi stă în cale.
3.Dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi.
Împărtăşindu-ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte.
Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură. Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă.
Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.
Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.
Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.
Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns, total opus celui la
care te-ai putea aştepta. Oare este valabil?
Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?
Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.
Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.
Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.
Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.
Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi.
Eşti liber să îţi schimbi dimensiunea conştiinţei la întâmplare, prin învăţături sau la voinţă. Nu îţi este însă permis, să refuzi să exprimi viaţa.
Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele
pentru că ai nevoie de darurile lor.
Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.
Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur de următorul lucru: Sinele şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu.
Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.
Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.
Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.
Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?
Viaţa EXISTĂ. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie,
perspectivă.
Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsească rezolvarea.
Nu este nevoie să te lupţi ca să trăieşti potrivit dorinţelor tale. Trăieşte cum vrei şi plăteşte preţul necesar.
Motivul esenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus întrebările.
Principiile se schimbă greu, pe nesimţite, şi nu ştii niciodată că s-au schimbat până când, la un moment dat, ceva ce înainte era bine, acum nu mai pare a fi aşa.
In Grecia Antica, Socrate era renumit pentru respectul cu care isi trata prietenii. Intr-o zi o cunostinta l-a intalnit pe marele filosof si l-a intrebat:
"Stii ce-am auzit despre prietenul tau?"
"Stai putin", a replicat Socrate."Inainte de a-mi spune ceva as dori sa facem un test. Se numeste testul Filtrului Triplu."
"Filtrul Triplu?"
"Exact", a continuat Socrate."Inainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu , ar fi o idee buna sa stam un pic si sa filtram ceea ce vei spune. Acesta este motivul pentru care il numesc testul Triplului Filtru. Primul filtru este Adevarul. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
"Nu", spuse omul. "De fapt doar am auzit despre asta si......"
"In regula", a spus Socrate."Deci nu stii daca este adevarat sau nu. Acum hai sa incercam si al doilea filtru, filtrul Bunatatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?"
"Nu, din contra...... ..."
"Deci," A continuat Socrate, "Vrei sa-mi spui ceva rau despre el dar nu esti sigur ca este adevarat. Totusi poti sa treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul Utilitatii.Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu imi va fi de folos?"
"Nu, nu chiar."
"Bine", a concluzionat Socrate, "Daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici adevarat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie sa-mi spui ceva?"
Nu-ti pierde rabdarea daca argumentele tale nu sunt luate in seama. (Goethe)
Problemele sunt pretul progresului. Nu-mi aduceti decat probleme, caci vestile bune ma slabesc. (Charles Kettering)
Intocmai ca acela care, aruncand pietre spre cer, nu poate lovi cerul, dar se poate lovi pe sine insusi, intocmai si cel ce-L huleste pe Dumnezeu, nu poate atinge lucrurile sfinte pe care le injura, dar, in schimb injuratura lui cade inapoi pe sufletul lui si-l raneste de moarte. In chipul acesta, hulitorul isi ascute sageti pentru a-si ucide sufletul. (Ioan Gura de Aur)
Sunt mai multe lucruri in cer si pe pamant decat viseaza filozofia noastra. (W.Shakespeare)
Nimic nu se izbandeste fara munca. (Sofocle)
Cea mai mare bogatie este sa fii multumit cu ce ai. (Cicero)
"Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos." (Efeseni 5:20)
Cateva femei stateau de vorba. Una se plangea de greutatile ei. Ea spunea despre multele sale incercari in viata. Isi dorea ca s-o ia Dumnezeu de pe pamant si astfel sa scape de toate greutatile. O alta femeie a raspuns: "Prietena noastra locuieste inca pe strada Plangerii. Acolo am locuit si eu candva. Atunci eu nu eram sanatoasa, aerul era rau, casa era cu umezeala si nici o pasare nu ne inviora pe strada aceea. Mereu eram nemultumita. Dar am gasit o locuinta libera pe aleea Multumirii. Numaidecat m-am mutat acolo. De atunci, impreuna cu intreaga familie, ma bucur de sanatate. Aerul este curat si casa este foarte buna. Soarele incalzeste camerele noastre si pasarile canta continuu. Desigur, ma bucur sa ajung intr-o zi in cer, dar eu ii savurez bucuriile de aici, in fiecare zi."
Cata deosebire intre aceste doua femei. Amandoua erau crestine, dar numai una ducea o adevarata viata crestineasca, o viata plina de biruinta cu Domnul Isus Hristos. Cu siguranta, si noi locuim deseori pe strada Plangerii. Pe aceasta strada, totul este gresit: oamenii, serviciul, imprejurarile. Cel mai bun lucru ar fi sa ne mutam de pe strada Plangerii pe aleea Multumirii.
Te-adoram in fericire, Domn al gloriei ceresti, Ce cu raza-Ti de iubire Inimile ne-ncalzesti, O, alunga nori si ceata De-ntuneric si pacat, Si ne lumineaza viata, Cu Duhul Tau sfant, curat.
Orice lucruri, mari sau mici, Ce prin Tine s-au creat: Stele, ingeri canta-n juru-Ti, Lauda Tie ne-ncetat! Munti si mare, deal si vale, Folarea in splendoara sa: Toate lucrurile tale, Ne vestesc iubirea Ta.
Datator de fericire, Esti Tu, Doamne, tuturor: Rau de viata si iubire, Curge din al Tau izvor, Tu esti Tatal, Hristos-frate, In Tine toti ne iubim: Invata-ne-a ierta toate, Si ca frati noi sa traim.
CUNOSCUT: "...Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului." (1 Timotei 2:3-4)
SA TE TII DE EL: "...intrebati si cautati in piete, daca se gaseste un om, daca este vreunul ca sa infaptuiasca ce este drept, care sa se tina de adevar..." (Ieremia 5:1)
ALES: "Aleg calea adevarului..." (Psalmul 119:30)
CUMPARAT: "Cumpara adevarul si nu-l vinde, intelepciunea, invatatura si priceperea." (Proverbe 23:23)
CREZUT: "...Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului." (2 Tesaloniceni 2:13) IUBIT: "...Dar iubiti adevarul si pacea!" (Zaharia 8:19)
SPUS: "Cel ce umbla in neprihanire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevarul din inima..." (Psalmul 15:2)
ASCULTAT: "...cine v-a taiat calea ca sa n-ascultati de adevar?" (Galateni 5:7)
Ceea ce gandim trebuie sa si spunem. Ceea ce spunem trebuie sa si facem. Ceea ce facem trebuie sa si fim.
Suntem dezamagiti si, la randul nostru, ii dezamagim pe altii. Se vorbeste urat despre noi, dar si noi vorbim urat despre altii. Suntem tradati, dar si noi tradam. Unii gresesc fata de noi, in timp ce noi gresim fata de altii. Cu totii suntem vinovati in fata lui Dumnezeu.
Incearca sa vezi si partea luminoasa a lucrurilor, nu numai cea intunecoasa. Situatia ta nu este asa de rea cum spun altii.
Nu-i nevoie sa fii mare ca sa incepi o lucrare, dar trebuie s-o incepi ca sa fii mare.
Nu spune nimic bun despre tine, caci nu te va crede nimeni. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.
Ceea ce nu vrei sa ti se intample tie, sa nu faci altuia.
Daca-i judeci pe oameni, nu mai ai timp sa-i iubesti.
"Fiule, sa nu se departeze invataturile acestea de ochii tai: pastreaza intelepciunea si chibzuinta!" (Proverbe 3:21)
"Doamne al ostirilor, ferice de omul care se increde in Tine!" (Psalmul 84:12)
Intr-o cugetare scrie: "Fericirea acestei lumi e trecatoare, caci ceea ce-i statornic nu se dobandeste prin lucruri nestatornice." Toti oamenii, fara deosebire, cauta fericirea. Nu-i oare aceasta dovada ca suntem creati pentru ea? Insa adevarata fericire trebuie cautata acolo unde este Izvorul ei. Oamenii sunt orbiti de pacat si din aceasta cauza nu cauta fericirea unde ar putea sa o gaseasca. Ei alearga la fantanile parasite si fara apa, la placerile grosolane sau rafinate, la averi, lume, lux, alcool, droguri, etc., si uita ca fericirea nu se dobandeste prin lucruri nestatornice. Fiindca fericirea nu se gaseste pe caile pacatului, unii au ajuns la concluzia ca fericirea nu exista.
Si totusi, Dumnezeu ne-a creat sa fim fericiti. Este de ajuns ca lumina Fetei lui Dumnezeu sa se inalte peste noi, si inima ni se va umple de fericire chiar in aceasta vale a umbrei mortii. Sa fii inconjurat de privirea mangaietoare a Tatalui ceresc si sa treci prin viata urmarit mereu de aceasta privire pana vei pleca din lumea aceasta, este o adevarata fericire. Cum este posibila aceasta stare? "...cine se aproprie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta" (Evrei 11:6)
Conditiile esentiale pentru tot ceea ce faci trebuie sa fie alegerea, dragostea si pasiunea. (Nadia Boulanger)
Pasiunea nu cunoaste alfabetul ratiunii! Pasiunii ii este indiferent ce ii ofera celalalt, ea vrea sa se manifeste pe deplin, vrea sa-si daruiasca intreaba vointa, chiar si atunci cand nu primeste in schimb decat sentimente suave, politete, amititie sau simpla rabdare. (Sandor Marai)
Pentru a aprecia pasiunea unui om, ar trebui sa cunoastem ce pret au pentru el toate lucrurile pe care le sacrifica pasiunii sale. (Stendhal)
Toate pasiunile ne fac sa comitem greseli, dar dragostea ne face sa savarsim greselile cele mai ridicole. (Francois de la Rochefoucauld)
Pasiunile sunt defecte sau virtuti doar daca sunt aduse la extrema. (Johann Wolfgang von Ghothe)
O pasiune n-are nevoie de motivari, ea nu cere neaparat sa fie inteleasa si explicabila, dimpotriva, incepe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfarsind abia cand simte din nou nevoia de lamuriri. (Octavian Paler)
In tot ce faci cu pasiune, zidesti o parte din tine. (Mariana Fulger)
Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe prietenul nostru atat de important.
Prieteniile se construiesc incetul cu incetul.
Nu conteaza timpul (ca si cantitate) pe care-l petrecem cu fiecare prieten, ci calitatea timpului petrecut cu fiecare persoana, 5 minunte pot fi mai importante decat o zi intreaga.
Asa se construiesc prietenii din bucurii si dureri impartasite; altele tin de scoala, de calatorii, cinema si distractii; sunt si acelea care apar si nu stim de ce sau pentru ce, dar stim ca exista. Poate se bazeaza pe tacerea impartasita sau pe simpatie reciproca fara a necesita explicatii.
Astazi multe prietenii se realizeaza numai prin e-mail, acele "prietenii virtuale" care ne fac sa radem, sa gandim, sa reflectam...
Invatam sa apreciem persoanele fara a le judeca dupa cum arata sau modul lor de a fi, fara a putea sa le etichetam (asa cum deseori o facem inconstient). Sunt prietenii mari care se fac in acest fel.
Saint-Exupery a spus: "Timpul petrecut cu floarea ta a fost cel care a facut-o atat de importanta." Timpul petrecut cu fiecare prieten este cel care-l face pe acesta sa fie atat de important.
Pentru ca timpul "pierdut" cu prietenii nu exista, este timp castigat, trait, profitat. Sunt amintiri pentru o clipa sau pentru o viata intreaga.
Un amic devine important pentru noi si noi pentru el, atunci cand putem, chiar si in lipsa lui, sa radem sau sa plangem, sa-i ducem dorul sau sa ne dorim sa ne fie alaturi doar pentru a ne bucura de prezenta lui.
Putem avea tot felul de prieteni. Cel mai important este sa stim sa profitam la maxim de fiecare minut trait si sa pastram apoi, in amintire, ore pe care sa le petrecem impreuna chiar departe fiind unii de altii.
Asa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti desvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri.
Stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri, este potrivita cu adevarul.
Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe cari le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?
Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.
Si anume, va da viata vecinica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire.
Necaz si stramtorare va veni peste orice suflet omenesc care face raul: intai peste Iudeu, apoi peste Grec.
Slava, cinste si pace va veni insa peste oricine face binele: intai peste Iudeu, apoi peste Grec.
Caci inaintea lui Dumnezeu nu se are in vedere fata omului.Toti ceice au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege; si toti ceice au pacatuit avand lege, vor fi judecati dupa lege.
Pentruca nu cei ce aud Legea, sunt neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea aceasta, vor fi socotiti neprihaniti.
Si faptul acesta se va vedea in ziua cand, dupa Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
Daca raspunsul la rugaciunile tale nu vine imediat, nu renunta! Pavel spunea despre Epafra ca se "lupta (trudeste cu ardoare) în rugaciunile lui" pentru coloseni (Col.4:12). Nu cred ca Epafra a spus, "O, Doamne binecuvînteaza Biserica din Colose. In numele lui Isus, Amin". In schimb el l-a asteptat pe Dumnezeu, cautandu-l cu staruinta pentru bunastarea si beneficiul acelei biserici si a continuat practica rugaciunii zi de zi.
De multe ori noi renuntam putin cam prea devreme. Ori de cate ori Satana începe sa piarda teren el se arunca într-un ultim si disperat asalt. Aceasta este clipa în care mult prea adesea obosim si abandonam privandu-ne de victorie.
Cu anii în urma, D-l Darby, un bogat agent de asigurari de pe coasta de Est a fost molipsit de febra aurului si a luat drumul Colorado-ului. Ajuns acolo a facut ceva prospectiuni si a descoperit în Stancosi o foarte bogata vana de aur. S-a întors pe coasta de Est si si-a convins pe toti prietenii lui sa-si investeasca banii într-o aventura miniera. Ei au alcatuit o corporatie, au cumparat o mare cantitate de echipament si au extras aceasta extrem de bogata vana de minereu de aur din Colorado. Cam pe vremea cand corporatia si-a lichidat datoriile s-a epuizat si vana de aur. Investitorii au continuat sa foreze pana ce s-au trezit din nou îngloditi în datorii. In cele din urma descurajatul D-n Darby a pus capat excavatiilor. A închis mina, s-a dus în Denver si a vandut mina si echipamentul pentru cateva sute de dolari unui negustor de vechituri, iar dupa aceea D-l Darby s-a întors acasa.
Intre timp negustorul de vechituri a angajat un geolog pentru a cerceta mina si împrejurimile. Geologul s-a prezentat cu o constatare: "Daca vei sapa cu aproximativ un metru mai încolo de punctul unde D-l Darby a abandonat vei da peste aceasi vana de aur". Negustorul acesta de vechituri a devenit cel mai bogat proprietar de mine din statul Colorado. De la numai un metru în plus!
Ma întreb de cat de multe ori si noi ne oprim la numai un metru în urma?
Genesa este o carte compusa din 50 de capitole, din care mai mult de jumatate, adica aproximativ 27 de capitole, sunt alocate lui Iacov. Capitolul 49 se ocupa cu moartea lui Iacov. Calitatea vietii unui om si rezultatul vietii sale sunt determinate in primul rand de ultimul stadiu al vietii sale – si nu de primul stadiu. Acest lucru poate fi comparat cu alergatorii dintr-un concurs. Nu conteaza prea mult ca ai alergat bine la inceputul cursei ; rezultatul final e cel care conteaza. Acest capitol se ocupa de stadiul final al lui Iacov, de felul cum s-a comportat el la timpul plecarii sale de pe acest pamant.
Genesa 47:29 ne spune ca inainte de a muri, Iacov i-a cerut lui Iosif sa-si puna mana sub coapsa sa. Acest lucru are semnificatia unui juramant. Totusi, Iacov nu i-a cerut lui Iosif sa-si ridice mana in semn de juramant. Aceasta din cauza ca in timpul vietii sale s-a intamplat ceva cu coapsa lui Iacov. Dumnezeu i-a atins coapsa lui Iacov, pentru ca el se lupta mereu cu Dumnezeu si nu voia sa se lase transformat de El. Atingerea lui Dumnezeu l-a invatat ca viata sa naturala si puterea sa naturala nu-i sunt de nici un folos, ci mai degraba sunt o piedica. Cand i-a cerut lui Iosif sa-si puna mana sub coapsa sa – Iacov arata de fapt ca el nu mai facea nimic prin el insusi, ci toata increderea si-o punea in Dumnezeu.
Iacov l-a insarcinat pe Iosif sa nu-l ingroape in Egipt, ci in tara cea buna. Desi el a castigat multe bogatii in Egipt, el n-a avut o inima pentru Egipt ; inima lui era in tara cea buna. Aceasta demonstreaza ca el avea credinta in promisiunea lui Dumnezeu. El credea ca tara cea buna va fi intr-o zi mostenirea descendentilor sai.
In consemnarea mortii lui Iacov nu gasim nici o mentiune cu privire la boala sa, la testamentul sau ori la felul in care si-a impartit averea copiilor sai. Tara cea buna era mostenirea lor, iar promisiunea lui Dumnezeu era testamentul lasat de Iacov copiilor sai
In Genesa 48:7 observam ca in timp ce Iacov se departa de viata, el si-a amintit de moartea dureroasa a Rahelei. El a fost credincios Rahelei prin faptul ca a dat fiului ei, Iosif, o mostenire dubla (Genesa 48:5-8, 20, 22).Ceea ce Iacov a facut cu Efraim si Manase, a fost in amintirea Rahelei. Primul nascut al lui Iacov a fost Ruben, iar al doilea Simeon. Acestia erau fiii lui Lea. Iosif – al unsprezecelea fiu al sau – era intaiul nascut al Rahelei. Totusi, dorinta lui Iacov a fost ca cei doi fii ai lui Iosif, sa ia locul primilor sai nascuti : Ruben si Simeon. In inima lui Iacov, cei doii fii ai lui Iosif care erau nascuti din Rahela – au devenit primii sai doi fii. Facand aceasta, in mod spontan Iacov a facut-o pe Rahela adevarata lui sotie. Iar Dumnezeu a onorat ceea ce a facut Iacov in amintirea sotiei sale Rahela. Cand tara cea buna a fost cucerita de catre Iosua, portia pe care Iacov i-a dat-o lui Iosif a fost alocata lui Efraim si Manase.
Astazi, in lume, nu exista credinciosie intre barbat si femeie ; dar in cazul lui Iacov vedem aceasta credinciosie din clipa cand a vazut-o pe Rahela si a iubit-o. Chiar si dupa moartea ei, Iacov n-a uitat-o niciodata. Insa dragostea adevarata este intotdeauna onorata de Dumnezeu. Daca nu iubesti o femeie – n-ar trebui sa te casatoresti cu ea. Insa daca te casatoresti cu ea, trebuie s-o iubesti cu o dragoste credincioasa si cinstita. Nimic nu ofenseaza mai mult pe Dumnezeu decat o dragoste necredincioasa. Daca te casatoresti cu o persoana, trebuie sa o iubesti la maximum. Dragostea lui Iacov pentru Rahela nu s-a schimbat niciodata. Credinciosia lui Iacov fata de Rahela este aratata in faptul ca Iacov i-a facut pe cei doi fii ai lui Iosif primii sai fii – iar acest lucru a fost inregistrat in Cuvantul sfant al lui Dumnezeu.
De asemenea, Iacov a profetit despre cei 12 fii ai sai (Genesa cap.49). Dar el nu a profetit spunand : “Asa vorbeste Domnul”. El a profetit fiind una cu Dumnezeu in fiinta sa. De aceea, tot ceea ce el a vorbit, a devenit Cuvantul lui Dumnezeu. Acesta este felul de profetie pe care il gasim in Noul Testament. De exemplu, in 1 Corinteni 7:25, Pavel spune ca n-avea nici o porunca de la Domnul ; totusi, el si-a exprimat opinia ca unul care primise har de la Domnul si era una cu El (1 Corinteni 7:25, 40). Si ceea ce el vorbit, a devenit Cuvantul lui Dumnezeu. Faptul ca Iacov a putut sa profeteasca in felul acesta este un semn puternic al maturitatii sale in viata. Datorita faptului ca el devenise una cu Dumnezeu – el era matur in viata. De aceea, ceea ce el vorbea – era vorbirea lui Dumnezeu. Plecarea lui Iacov de pe acest pamant a fost in maturitatea vietii.
Cu moartea lui Iacov nimic nu este trist sau neplacut. Dimpotriva, totul este incurajator si ziditor. Iacov, care devenise Israel, era matur in viata. De aceea el a plecat intr-un mod atat de frumos.
In permanenta în jurul nostru are loc un conflict, un conflict spiritual. Invizibila ochilor nostri firesti este aceasta lume spirituala care este împartita în doua categorii: în fortele binelui si în fortele raului. Acestea se lupta între ele. Atunci cand îmi încep rugaciunea de mijlocire pasesc direct pe taramul razboiului spiritual si încep sa duc o lupta spirituala.
Apostolul Pavel a spus ca noi nu ne luptam împotriva carnii si a sangelui, ci împotriva capeteniilor si domniilor si a fortelor spirituale ale raului (duhurilor rautatii) din locurile ceresti. De aceea trebuie ca noi sa îmbracam toata armura lui Dumnezeu. Dupa aceea Pavel însiruie în Efeseni 6 armura sau armatura lui Dumnezeu care ar trebui sa-l echipeze pe crestin pentru batalie. Caci apostolul a spus ca armele razboiului nostru nu sunt firesti sau pamantesti fiindca nu ne aflam într-o lupta fizica. Daca am fi fost angajati în vreuna atunci am avut armele noastre lumesti. Dar fiindca noi ne aflam într-o batalie spirituala, armele si armura razboiului nostru sunt spirituale. Ele au puterea divina de a darama întariturile inamicului (2 Cor. 10:4).
Ce veti face oare acum odata ce sunteti deplin echipati cu toata aceasta armura spirituala? Doar veti astepta? Nu! Ci aruncati-va în lupta! Cum va aruncati în lupta? "Facînd în toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri" (Efeseni 6:18).
Ati fost încinsi pentru lupta - atunci începeti sa luptati!
Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.
Sa fii nedorit, neiubit, neingrijit, uitat de toata lumea cred ca e o foame mai mare, o saracie mai mare decat acelora care nu au ce sa manance.
Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara ca asta sa ne oboseasca.
Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.
Chiar si cei bogati sunt infometati de dragoste, de ingrijire, de dor, de a avea pe cineva care sa fie doar al lor. De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.
Dumnezeunu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul. Lucrurile bune sunt zalele care formeaza lantul iubirii.
Eu sunt un mic creion in mainile unui Dumnezeuscriitor care scrie o scrisoare dedragoste lumii.
Nimeni nu ne poate desparti. Suntem o singura fiinta. Daca traiesc, este datorita sprijinului si dragostei tale. Traiesc prin dragostea ta. Imi gasesc sprijinul in iubirea ta. Astazi, te iubesc mai mult ca oricand.
Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine. (G. J. G. Marquez)
Ca un copil Privesc eu lumea, Ca un copil Neastamparat, Ce nu-nceteaza Sa viseze Nici noaptea, Cand straluceste Luna, Nici dimineata, Cand s-a desteptat...
Ca un copil Iubesc eu lumea Ce a creat-o Dumnezeu Cu flori, Copii, Izvoare si Padure... Ca un copil Pe toate Le iubesc eu
Ca un copil Eu Il astept Sa vina, S-aduca daruri Pentru-ai Sai: Dreptate, Adevar si Mangaiere Ca oamenii sunt Tare rai!
De cate ori zambesti la cineva, este un act de iubire, un dar pentru acea persoana, un lucru minunat. (Maica Teresa)
Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau. (Gabriel Jose Garcia Marquez)
Un zambet este modalitatea necostisitoare de a-ti schimba infatisarea. (Charles George Gordon)
Un zambet pretuieste mai mult decat aurul, pentru a-l oferi nu ne costa nimic, in schimb in ochii celui ce-l primeste valoreaza mult mai mult. (Anca Daniela Hut)
Zambetul, curcubeul lacrimilor. (Jules Renard)
Zambeste...maine va fi mai rau. (Edward A. Murphy)
A treia forma de rugaciune, mijlocirea, este un exemplu de rugaciune care poate ficonsiderata a fi munca. A te închina lui Dumnezeu nu este munca iar lucrul acesta este minunat! Inchinarea înseamna o minunata si spontana partasie si comuniune cuDumnezeu. Cererea nu înseamna nici ea prea multa munca fiindca sunt atat de preocupat de ceea ce eu am nevoie încat ma implic în ea foarte usor. Dar atunci cand încep sa mijlocesc începe truda.In remarcile sale de încheiere adresate bisericii din Colose, Pavel îl mentioneazape unul din tovarasii sai de lucrare si anume pe Epafra. "Epafra, care este unul dintre ai vostri, va trimite sanatate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se lupta pentru voi în rugaciunile sale" (Coloseni 4:12). Aici rugaciunea este descrisa ca fiind munca.Prin rugaciunea de mijlocire ma depasesc pe mine însumi si ma rog nu pentrupropriile mele nevoi, ci pentru nevoile celor din jurul meu. Ma rog pentru familia mea,pentru prietenii si vecinii mei care nu-l cunosc înca pe Isus Hristos. Ma rog pentru nevoile acelora din trupul lui Hristos. Aduc înaintea lui Dumnezeu tot felul de nevoi ale altora, nevoi care au intrat în atentia mea.Doar în timpul rugaciunii de mijlocire devin constient de ceea ce rugaciunea înseamna cu adevarat: o batalie spirituala, o lupta duhovniceasca.
