Secretariat [2010]

 

Bazat pe o remarcabilă poveste adevărată, "Secretariat" relatează călătoria spectaculoasă a câştigătorului Triplei Coroane din 1973. Gospodină şi totodată mamă, Penny Chenery (Diane Lane) acceptă să preia herghelia din Virginia a tatălui ei bolnav, în ciuda lipsei de cunoştinţe în ceea ce priveşte creşterea cailor sau cursele de cai. Împotriva tuturor sorţilor, Chenery - cu ajutorul antrenorului veteran Lucien Laurin (John Malkovich) - reuşeşte să se impună într-o industrie dominată de bărbaţi, culminând cu câştigarea pentru prima dată după 25 de ani a Triplei Coroane în ceea ce se poate să fi fost cea mai bună cursă de cai a tuturor timpurilor.

 

Vizionati-l online aici!

Hristos a Inviat!

Hristos a Inviat!

Arătările

Te-ai arătat, Slăvită Înviere,
iubirii-ndurerate la mormânt,
şi-ntâia fericită mângăiere
vestit-a lumii-ntâiul crezământ.

 

Te-ai arătat, Duioasă Însoţire,
înspre Emaus, frumoasei prietenii
dând binecuvintata-mpărtăşire
statornicei, adânci credincioşii.

 

Te-ai arătat, prin uşile-ncuiate,
primejduiţilor ascunşi urmaşi —
s-aduci pe veci credinţei încercate
depline-ncredinţări că n-ai s-o laşi.

 

Te-ai arătat, credinţei clătinate,
dovada pipăitei bucurii, —
încredinţare veacurilor toate,
şi vină neprimitei mărturii.

 

Te-ai arătat la mare, alinarea
regretului trecutei slăbiciuni, —
lăsând credinţei mari numai cărarea
curajului trăitelor minuni!

 

Te-ai arătat mulţimii fericite
transfigurând cinci sute de priviri,
Dovada Învierii Preaslăvite
— crezând, strigăm şi noi adeveriri!

~ Traian Dorz ~

Învierea

Cântări de biruinţă în lume-au răsunat
biruitorul morţii, Cristos a înviat.

 

Cântaţi popoare-a lumii că Cel ce v-a iertat
plătindu-vă păcatul, Cristos a înviat.

 

Cântaţi pământ şi ceruri căci Cel ce v-a creat
biruitor Se-nalţă, Cristos a înviat.

 

Cântaţi şi voi adâncuri, ce El v-a dezlegat
pe veci Biruitorul, Cristos a înviat.

 

Cântaţi pentru-al Măririi Puternic Împărat,
cel Viu învie astăzi, Cristos a înviat.

 

Cântaţi puteri şi veacuri pe Cel Adevărat
în veci Nemuritorul, Cristos a înviat.

~ Traian Dorz ~

Răstignirea

Răstignirea

Într-o zi ca asta Doamne
drumul Golgotei suiai,
crucea-ntregii lumi pe suflet
şi pe umeri o purtai.

 

Jertfa ispăşirii mută
ai primit să fii făcut,
nimeni n-a vorbit ca Tine
nici ca Tine n-a tăcut.

 

Sfintele femei, cu lacrimi
Te-nsoţeau nemângăiat,
Tu plângeai Ierusalimul
mult-răbdatul pom uscat.

 

Faţa Ta ştergând-o una,
peste vălul ei de in
Ţi-ai lăsat pe totdeauna
urma Chipului Divin.

 

Cirineanu-Ţi duce Crucea,
ultim ajutor duios,
— sus, întins pe Cruce sângeri
sub ciocanul nemilos.

 

Spre vrăjmaşii Tăi,

spre Mama, spre tâlharul pocăit
şi spre ucenicul unic
— cu ce dragoste-ai privit!

 

Cu oţet în loc de apă
lumea Te-adăpa amar,

— Omul moare, Dumnezeul
biruieşte plin de har.

 

Slavă îndelungei Tale
suferinţe şi răbdări,
Dumnezeul nostru, Jertfa
veşnicei Răscumpărări.

~ Traian Dorz ~

Judecata

Într-o zi ca asta Doamne erai prins
şi legat cu funii, Te lăsai împins,
dus la judecată Te lăsai bătut
sărutat de gura care Te-a vândut

 

Şi vândut de gura ce Te-a sărutat,
Te lăsai în vină, Cel Nevinovat,
Miel supus de Jertfă Singur Te-aduceai
ca să se-mplinească profeţitul grai.

 

N-ai răspuns acelui ce Te-nvinuia,
sufereai ocara celui ce lovea,
suportai ruşinea celui ce-a scuipat
— era ceasul care trebuia răbdat.

 

Cât ai dus, o nimeni nu va şti nicicând,
pentru toate Ţie ne-nchinăm cântând:
slavă mult-răbdării Tale Scump Isus
spre iertarea noastră, Jertfă Te-ai adus!

~ Traian Dorz ~

Gheţimani

În zi ca asta Te rugai
cu fruntea-nsângerată
în Gheţimani când ispăşeai
osânda lumii toată.

 

Căzuţi, toţi fiii lui Adam
eram sortiţi pierzării,
departe, în păcat zăceam
de faţa Îndurării...

 

Dar Tu Puternic Dumnezeu
Te-ai dat răscumpărare
şi-n locul nostru-ai dus din greu
povara salvatoare.

 

Ai vrut ca Jertfă pe altar
pe Tine a Te-aduce
păcatul lumii mult şi-amar
să-l ispăşeşti pe Cruce.

 

...Stă Maica undeva plângând
durerea profeţită
îşi simte pieptul sângerând
sub sabie-ascuţită.

 

Dorm ucenicii apăsaţi
cu suflete-ntristate
şi vin vrăjmaşii îndrumaţi
de-o viperă de frate.

 

— Cu firea omenească-ai dus
a firii noastre vină
mărire Ţie-n veci Isus
de Jertfa Ta deplină.

~ Traian Dorz ~

The Way Home

Inspirata dintr-o poveste reala, drama “The Way Home” urmareste modul in care o intreaga comunitate raspunde la strigatul disperat de ajutor al sotilor Christal si Randy Simpkins, care isi cauta copilul disparut. Christal si-a dorit dintotdeauna ca sotul ei sa nu mai fie atat de dependent de munca si sa acorde mai multa atentie vietii de familie, insa Randy a continuat sa puna indatoririle de serviciu pe primul plan. Atunci cand sotia il roaga sa il supravegheze pentru cateva minute pe fiul lor in varsta de 2 ani pe nume Joe, Randy Simpkins il urmareste cu placere pe micut plimbandu-se cu tricicleta prin curtea din fata a casei pana in momentul in care se lasa absorbit de o alta activitate si uita de copil. Lui Randy ii ingheata sangele in vine vazand ca Joe a disparut fara urma si incepe sa il caute prin vecinatate impreuna cu sotia lui. Pe masura ce timpul se scurge si Joe pare sa fi intrat in pamant, Christal si Randy Simpkins incep sa isi pierda credinta si speranta ca il vor gasi in viata pe baiat, desi politia si cateva sute de localnici dau dovada de solidaritate si se alatura eforturilor lor de cautare.

Urmariti-l online aici!

Framantare

Bunatatea

Iarta!

Bucura-te tinere!

Iubirea

Teme-te de Dumnezeu

Prietenie

Relatii normale intr-o lume anormala

   
 

Note to God

Ce duci în spate, omule?

Într-un sătuc de munte din Ardeal trăia un om cocoşat care-şi dorea mai mult ca orice pe lume să poată privi în sus, spre cer. Să poată vedea cerurile – locuinţa lui Dumnezeu, să poată admira stelele, luna şi soarele – creaţia lui Dumnezeu. Însă din păcate el putea privi doar în jos, în pământ. Până într-o noapte când se întâmplă cu el o minune: Întorcându-se acasă, cam pe la miezul nopţii, trebuia să treacă prin cimitirul satului. Deodată în faţa lui apăru un înger care-l întrebă : 
 
— Ce duci în spate omule?
— Neputinţa mea de a privi spre cer – o cocoaşă, oftă omul cu tristeţe.
— Dă-o încoace şi priveşte spre cer! – porunci îngerul întinzând mâna după cocoaşa omului, astfel că acesta se întoarse acasă drept ca o lumânare.

A doua zi întreg satul vorbea, mirându-se despre ce i s-a întâmplat omului cocoşat. Auzind de cele întâmplate, un om care era şchiop din naştere, şi care-şi dorea mai mult ca orice pe lume să poată alerga după plăcerile nebune ale acestei lumi, să poată dansa şi mai ales să poată ţine pasul alături de tovarăşii săi de rele, se duse şi el la miezul nopţii în cimitir cu speranţa că da de-l va întâlni pe înger, şi culmea când se făcu miezul nopţii în faţă-i apăru îngerul, care-l întrebă: 
 
— Ce duci în spate omule?
— În spate nu duc nimic, eu sunt şchiop şi te-aş ruga foarte mult dacă ai vrea să mă vindeci de neputinţa mea, ca să pot merge şi eu la dans şi pe la chefuri alături de prietenii mei!
— Şi în spate zici că nu duci nimic? – se miră îngerul.
— Nu! – răspunse hotărât omul şchiop.
— Atunci ţine cocoaşa aceasta! – spuse îngerul, şi îi puse omului şchiop în spate o cocoaşă, încât acesta se întoarse acasă şi cocoşat pe deasupra.

Din punct de vedere spiritual toţi oameni sunt cocoşaţi, pe toţi ne împiedică câte un lucru pământesc de nu putem privi în sus spre ceruri. Mulţi poartă-n spate povara poftelor firii pământeşti, alţii poartă povara gândurilor lumeşti, alţii îngrijorările acestui veac, alţii sunt cocoşaţi de ură, de neînţelegere, de tot felul de dorinţe. Unii nu au timp şi nici nu simt nevoia de a privi în sus.

În Evanghelia după Luca, avem un minunat exemplu cu o femeie cocoşată, pe care Domnul Isus o vindecă de neputinţa ei:

„Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua sabatului. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum sa-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus a chemat-o şi i-a zis: „ femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.”

Ce lucru îmbucurător putem citi în acest text biblic: „Când a văzut-o Isus a chemat-o…” Da Isus cheamă la fel şi astăzi pe toţi cei ce doresc sa-ăi ridice privirea spre cer şi nu pot. Şi această femeie dorea sa-şi ridice capul şi nu putea. Isus Mântuitorul lumii observă acest lucru şi-i spune: „Femeie eşti dezlegată de neputinţa ta!”

Acelaşi Isus, are aceiaşi putere şi azi şi dacă ne spune: „Eşti dezlegat de neputinţa ta!” atunci înseamnă că suntem liberi dezlegaţi de tot ce ne leagă şi putem privi spre cer. Dar dacă nu ne recunoaştem neputinţele, dacă spunem că în spate nu ducem nimic, dacă ignorăm povara de păcate din spatele nostru şi pe deasupra dorim să alergăm după plăcerile nebune ale acestei lumi, s-ar putea ca Isus să ne întoarcă spatele, iar cel rău să ne împovăreze şi mai mult. 

~ mail ~