Urmeaza pe Hristos

De acolo, Isus a mers mai departe si a vazut pe un om, numit Matei, sezand la vama. Si i-a zis: "Vino dupa Mine." Omul acela s-a sculat si a mers dupa El. 

(Matei 9:9)

      

      Mantuitorul ne cheama si pe noi cu aceste cuvinte: "Vino dupa Mine!" Ne gaseste, oriunde am fi, glasul Lui rasuna pana in strafundul constiintei noastre. Nu ne ramane decat sa raspundem la aceasta chemare, sa ne ridicam si sa-L urmam. Hristos ne spune: "Vino dupa Mine!" pe ingusta cale a smereniei si deseori pe aceea a unor grele indatoriri. Ridicat-te si raspunde la chemarea dumnezeiescului glas si la glasul propriei tale constiinte, pentru a te consacra unui scop sfant; cauta sa atingi acest scop, urmeaza-L pe Domnul!

      Mergi fara dai uitarii munca zilnica, urmeaza-L pe Domnul cu supunere, smerenie si dragoste, cu iubire pentru aproapele tau si cu hotararea de a-i sluji; mergi ferm, fara sate clatini, cu uitare de sine, daruieste-te intru totul dumnezeiestii chemari. Nu te opri, nu privi in urma, "Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi."(Apocalipsa 2:10). Sa nu te tulbure nici lupta, nici obstacolele, nimeni sa nu te impiedice, mergi mana-n mana cu cei dispretuiti si umiliti, inainteaza cu pasi siguri, raspandind in jurul tau nemuritoarea samanta a binelui, care se va coac la timpul sau si ii vei culege roadele in vsnicie. Urmeaza-L doar pe El, "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."(Evrei 12:2)

~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~

Depinde de tine

Daca nu poti fi creionul perfect pentru a scrie fericirea cuiva,

fii o guma buna pentru ai sterge tristetea.

Unconditional (2012)

Download film (torent) aici: Unconditional (2012)

Sufletul care canta

"Cantati Domnului, care imparateste in Sion, vestiti printre popoare ispravile Lui!" 

( Psalmul 9:11)

"Iata ca robii Mei vor canta de vesela ce la va fi inima..." ( Isaia 65:14a)

          Undeva intr-un vechi castel, spune o legenda de demult, statea atarnat intr-un cui, pe perete, un instrument muzical prafuit, uitat de lume, de nu se mai stia de cand. Nimeni nu se pricepea sa cante cu el, desi incercasera multi, fara sa izbuteasca sa scoata un sunet! 

          S-a intamplat odata ca un calator sa ajunga la castel si, vazand acel instrument atarnat in cui, l-a luat, l-a sters cu grija de praf, incercand sa-i acordeze strunele, care au prins glas din nou, sub degetele strainului, dupa ce tacusera amar de ani, scotand sunete minunate care patrundeau in adancul sufletului. Strainul era de fapt stapanul castelului, care se intorsese acasa dupa o lunga absenta.

         Cum trebuie inteles talcul acestei legende? Sufletul omului este asemenea acelei harpe. El ramane "dezacordat", prafuit, mut, atata timp cat nu se atinge de el mana Creatorului. Primeste-L la tine, iar El iti va curata cu mana iubitoare strunele sufletului de rugina pacatului, va drege tot ce a fost "dezacordat"in inima ta. Sunetele altadata false, stridente, se vor uni atunci intr-o singura, minunata armonie, iar din sufletul tau primenit va rasuna mereu cantec de bucurie, de biruinta, de lauda.

~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~

Eu cine sunt?

"Sa nu ne mai judecam, dar, unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire."

( Romani 14:13)

           In loc sa cautam mereu greseli si lipsuri la apropriatii nostri, gasindu-ne chiar o placere din a le judeca faptele si intentiile, mai bine ar fi sa ne gandim ce facem noi insine si sa ne straduim sa evitam tot ceea ce ar putea deveni o ispita pentru fratii nostri. Tratam cu mare superficialitate propriile noastre cusururi, uitand ca prin comportamentul nostru nechibzuit nu numai ca ii ducem in ispita pe fratii nostri mai mici, ci gresim impotriva legii careia suntem chemati sa slujim, atunci cand nu indeplinim in fapt acele regului pe care cautam sa le impunem.

          Suntem neobositi atunci cand ne osandim aproapele, dar foarte binevoitori fata de noi insine. Sa ne intoarcem privirea spre noi, sa ne judecam fara mila si atunci vom fi "feriti de orice rau"(1 Tesaloniceni 5:22). Astfel, fara vorbe mari, dar prin propriul nostru exemplu, am putea sa-i aducem la Domnul pe fratii nostri cazuti. Atunci viata noastra va fi ca o predica vie, mai de folos aproapelui decat o dojana sau o povata.

         Recunoscandu-ne viciile si scaderile, "ii vom socoti pe altii mai de cinste decat pe noi insine" (Filipeni 2:3) si ni se va da harul fagaduit de Dumnezeu: "Dumnezeu le sta impotrivaa celor mandri, dar celor smeriti le da har"(Iacov 4:6)

~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~

8 Martie

Adi Gliga - Nu esti singur

1 Martie

Am invatat

• Am invatat ca evenimentele marunte ale zilei sunt cele care fac viata atat de extraordinara.
• Am invatat ca sub fiecare carapace a sufletului unui om se afla cineva care tanjeste dupa apreciere si iubire. 
• Am invatat ca Dumnezeu nu a facut totul intr-o zi. Ce ma face sa cred ca eu as putea? 
• Am invatat ca oricine merita sa fie intampinat cu zambetul pe buze. 
• Am invatat ca viata este dura, dar nu suficient de dura ca sa ma doboare. 
• Am invatat ca daca las amaraciunea sa ancoreze in portul meu, fericirea va ancora in alt port. 
• Am invatat ca daca doar o persoana imi spune ca i-am inseninat ziua, ea mi-a inseninat-o mie. 
• Am invatat ca intotdeauna pot sa ma rog pentru cineva cand nu am puterea sa-l ajut in alt mod. 
• Am invatat ca uneori am nevoie de o mana care sa ma sprijine si o inima care sa ma inteleaga...

Cererile noastre

"Doamne", I-au zis ei, "da-ne totdeauna aceasta paine."

 ( Ioan 6:34 )

         Aceasta a fost o adevarata rugaciune. Una de care avem nevoie in fiecare zi. Dar cei ce se rugasera asa Mantuitorului nu-si dadeau seama ce cer.

         Asa ni se intampla adesea si noua. Cele pe care ni le dorim si le cerem, de cele mai multe ori, prin vointa Domnului, nu ne sunt date. Poate ca El ne pregateste un dar duhovnicesc bogat, iar noi tanjim dupa bunuri pamantesti, materiale. Dim mila lui Dumnezeu avem un mijlocitor, Duhul Sfant, Care ne "preia" si transmite cererile, iar atunci cand acestea sunt nepotrivite, irationale, nu primim ceea ce am cerut in rugaciunile noastre, ci uneori ni se da ceva mai bun.

         Avraam a cautat toata viata un pamant la care nu a ajuns niciodata. A primit in schimb ceva mult mai bun: sporirea credintei, iar cugetele si nazuintele lui au inceput sa se indrepte spre comori duhovnicesti, singurele adevarate.

          Asa ni se intampla si noua. De multe ori nu primim ceea ce cerem Domnului si ramanem dezamagiti in visele noastre. In schimb, ni se da cu prisosinta harul pe care nu l-am avut si poate nu ne-am gandit sa-l avem niciodata. Inaintand pe spinoasa cale a vietii, alergam uneori dupa naluca unei fericiri irealizabile, dar Domnul ne poarta, pas cu pas, pe trepte nevazute, spre unica, adevarata fericire vesnica.

~ Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu ~