Nu e speranţă să schimbăm pădurea

Au început să cadă clipele frumoase

De pe peretele cu amintiri

Şi lupul, părul iar şi-l schimbă,

Dar ura-i străluceşte în priviri...

Nu e speranţă să schimbăm pădurea,

Nici duhul din sălbăticiuni...

Şi uscături sunt tot mai multe

Iar lumea se prăvale în genuni!

Ce-i de făcut când râul din câmpie seacă?

Rămânem să secăm şi noi, cu el?                        

Sau ne retragem printre fiarele pădurii

Şi aşteptăm s-ajungem junghiatul miel?

Nu-i drum la stânga sau la dreapta

Pentru acei ce sunt chemaţi,

Decât să ne unim credinţa şi cu fapta

Şi prin dureri şi inviere să fim noi preschimbaţi.

~ Florin Lucaci ~
foto: www.iancucristi.ro