Porumbel

Porumbel...

...din stejarii departati

fara sot si frate,

singur, singurel strabati

zari indepartate,

arse si pustii si moarte zari indepartate.

Glas strain te prigoneste,

uli viclean te-alunga,

iar din urma dorul creste,

calea-i tot mai lunga,

zarea arde, dorul creste, calea-i tot mai lunga.

Arzi de sete-n gol de stepe,

pieptu-i valvataie

si-noptarea grea incepe

aripa sa-ti taie,

inoptarea mortii-ncepe aripa sa-ti taie.

Nicaieri nu-i nici o frunza,

nici o creanga verde,

nici un suflet sa patrunza

dorul ce te pierde,

cat de mare si fierbinte-i dorul ce te pierde.

Unde-i albul suflet oare

care te-ntelege,

unde-i mana iubitoare

ranile sa-ti lege,

mana alba, mana moale ranile sa-ti lege?

Cazi...dar sufletul tau suie

zambet alb spre soare

catre Tara unde nu e

dor si departare,

unde nu e despartire, dor si departare.

Unde te asteapta-n cale

veci de slavi senine,

Tara dorurilor tale

porumbel straine,

Dorul dorurilor tale porumbel straine...

~Traian Dorz~